[text* name placeholder "Numele complet...]

    Sunt de acord cu Termenii și condițiile și am citit și sunt de acord cu
    and agree Politica de confidențialitate.

    Programați o vizită

    Sunteți mai mult decât bineveniți să ne contactați cu o solicitare de întâlnire oricând doriţi.

    Sunați-ne:
    +40 762 654 932

    Trimite un email:
    oanazarcada@gmail.com

    Secretul stimei de sine

    6 years ago · · Comments Off on Secretul stimei de sine

    Secretul stimei de sine

    Aud des în cabinet în primele şedinţe „nu am încredere în mine”, „stima mea de sine este scăzută”.

    Persoanele vin în cabinet cu multe preconcepţii atât despre sine, cât şi despre cum ar trebui viaţa lor sau a celor din jur să arate. Nu vom vorbi astăzi despre originea acelor concepţii, ci vom vorbi despre ideea de stimă de sine şi de câte feluri este ea.

    Stima de sine are la baza ei trei componente:

    • Iubirea de sine
    • Concepţia despre sine
    • Încrederea în sine

    Iubirea de sine este fundamentul stimei de sine. Dacă stima de sine se formează în urma unei proprii evaluări, iubirea de sine nu are nevoie de nici o condiţie. Ne iubim când avem o reuşită şi ne iubim când suferim un eşec. Ne iubim pentru calităţile noastre şi în ciuda, sau mai bine zis, şi pentru defectele noastre.

    Concepţia despre sine vorbeşte despre percepţia pe care o avem despre noi înşine şi tot ce ne reprezintă. „[…] importantă nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea pe care o avem de a fi deţinători ai calităţilor sau defectelor, ai potenţialităţilor şi limitelor”. Concepţia despre noi înşine este 100% subiectivă, important fiind doar ceea ce vedem în oglindă, nu ce este în faţa ei. O concepţie puternică despre sine ne poate purta peste toate obstacolele posibile, însă una limitată nu doar că ne poate ţine pe loc, dar poate crea şi dependenţe.

    Încrederea în sine vorbeşte despre faptele noastre, despre cât de capabili ne vedem să acţionăm în anumite momente. Ea se clădeşte şi se menţine cu fapte, cu reuşite oricât de mici, necesare pentru echilibrul nostru. De asemenea, ea se transmite prin exemplu, aşa că nu va fi de nici un folos să îi spunem unui copil să aibă încredere în sine, dacă noi înşine acţionăm contrar spuselor noastre.

    Dar stima de sine nu are o valoarea constantă! Altfel spus, pot avea încredere în mine pe plan profesional, dar pot să am anumite îndoieli cu privire la calităţile mele ca părinte. Pot avea încredere în mine la locul de munca şi să fiu conştientă de calităţile şi cunoştinţele mele, dar în momentul în care se anunţă că la postul pe care mi-l doresc eu mai concurează alte două persoane (şi dacă se întâmplă să şi stimez acele persoane) e posibil să îmi pun la îndoială pentru câteva momente şansele mele de reuşită.

    Cercetătorii vorbesc despre o serie de tipuri de stimă de sine:

    1. Stima de sine globală – opinia unei persoane despre ea înşăşi, la un anumit moment, variind între stima de sine ridicată sau scăzută
    2. Stima de sine în domeniu – stima de sine pe care cineva o are în ceea ce priveşte un anumit domeniu, cum ar fi sportul sau muzica
    3. Stima de sine ca trăsătură – percepţia de o viaţă a persoanei cu privire la includerea sau excluderea socială
    4. Stima de sine ca stare – o percepţie ce se schimbă în funcţie de nivelul includerii sociale.

    Ce am observat eu este că multe persoane lasă fix aceste mici şi trecătoare momente de nesiguranţă să definească percepţia lor cu privire la stima lor de sine. Poate pentru că preconcepţia este că o persoană cu încredere şi stimă de sine nu se îndoieşte nicioadata de sine? Greşit. Orice persoană are dreptul să se îndoiască de sine la un moment sau altul din viaţa ei. Diferenţa o face dacă acea percepţie rămâne una de durată sau nu.

    Fiţi conştienţi de voi înşivă, de reuşitele voastre, încredeţi-vă în prietenii care vă încurajează, renunţaţi la preconcepţiile despre lume şi despre propria persoană, alegând să vă descoperiţi şi să vă dezvoltaţi zilnic.

    Câteva diferenţe între o stimă de sine scăzută şi o stima de sine înaltă

    Slăbiciunea devenită atu

    6 years ago · · Comments Off on Slăbiciunea devenită atu

    Slăbiciunea devenită atu

    Aceasta este povestea unui tânăr de 10 ani care se hotărăşte să înveţe Judo, în ciuda faptului că îşi pierduse mâna stângă într-un accident de maşină.

    Băiatul a început lecţiile cu un maestru în Judo şi se descurca foarte bine, dar nu înţelegea de ce, după trei luni de antrenament, el învăţase doar o singură mişcare.

    “Sensei, îşi făcu curaj băiatul, nu ar trebui să învăţ şi alte mişcări?”

    “Acesta este singura mişcare pe care o ştii, dar este şi singura mişcare de care vei avea nevoie vreodată”, răspunse sensei.

    Neînţelegând foarte bine, dar cu încredere în profesorul său, tânărul îşi continuă antrenamentele.

    Luni mai târziu, sensei îl înscrie pe băiat la primul lui turneu. Spre surprinderea amândurora, studentul câştigă cu uşurinţă primele două meciuri. Cel de-al treilea meci se dovedi puţin mai greu, dar oponentul a devenit nerăbdător şi la prima greşeală, tânărul nostru folosi mişcarea pe care o ştia prea bine şi câştigă astfel meciul. Încă uimit de succesul său, tânărul era acum în finală.

    De data aceasta, oponentul său era mai mare, mai puternic şi cu mai multă experienţă. Când la un moment, dat arbitrul a întrerupt meciul de teama ca băiatul să nu fie rănit prea tare, sensei a intervenit şi a insistat să îl lase să continue.

    La scurt timp după ce meciul a reînceput, openentul tânărului nostru îşi lasă grada jos. Imediat, acesta şi-a folosit mişcarea şi l-a pus la pământ. Băiatul a câştigat meciul şi turneul. Era un camion.

    În drum spre casă, sensei şi băiatul revizuie fiecare meci şi fiecare mişcare. La un moment dat, băiatul îndrăzneşte şi întreabă:

    “Sensei, cum am reuşit să câştig turneul cu o singură mişcare?”

    “Ai câştigat din două motive. În primul rând, ai ajuns să execuţi aproape perfect una dintre cele mai dificile mişcări din judo. În al doilea rând, singura formă cunoscută ca cineva să se apere de această mişcare este să te apuce de braţul stâng.”

    Cea mai mare slăbiciune a băiatului devenise acum cel mai important atu.

    De câte ori nu aţi ajuns si voi la o concluzie asemănătoare cu privire la un lucru care vă aducea în primă instanţă nefericire sau neplăcere?

    Micile victorii

    6 years ago · · Comments Off on Micile victorii

    Micile victorii

    Faci parte din cei care în noaptea de Revelion şi-au setat o serie de obiective pentru 2019? Cum le-ai formulat? Ce termen ai dat pentru fiecare? Le-ai organizat pe lună, pe trimestru sau pe întregul an?

    Şi acum, la final de ianuarie, te întreb: Cum merge? Ce progrese ai făcut?

    Poate dai ochii peste cap şi spui că e prea devreme să te gândeşti la asta, că a trecut doar o lună şi mai ai mai mult de 300 de zile ca să schimbi ceva.

    Dacă acesta este cazul, te îndemn să revizuieşti obiectivele şi să formulezi unele puţin mai realiste şi mai în controlul tău.

    Unul dintre dezavantajele procesului formulării de obiective pentru noul an sau pentru orice nou început este presiunea pe care o punem asupra noastră. Doritori de schimbare, de dezvoltare de sine şi de progres, tindem să avem aşteptări prea multe şi prea mari de la noi înşine. Ne anxietăm poate gândindu-ne la multitudinea de sarcini pe care le avem, la aşteptările celor din jur şi uităm să ne ascultăm.

    Câţi dintre voi v-aţi setat ca obiectiv ceva precum: să zâmbesc mai mult luna aceasta? Sau – să iert o persoană luna aceasta? Prea puţini, nu? Obiectele voastre poate sună mai degrabă – să slăbesc 20 kg sau – să învăţ o limbă străină.

    Sunt sigură că aveţi toate şansele să slăbiţi, să învăţaţi o limbă străină sau orice v-aţi propus. Dar ce se întămplă cu obiectivele mai mici, mai uşoare, mai la îndemână? Cu cât un obiectiv este mai de amploare, paşii spre îndeplinirea lui sunt mai mulţi şi mai de complecşi, iar consumul nostru de energie este mai mare.

    Şi cum refacem rezervorul de energie?

    Cu victorii mici. Cu obiective mai mărunte, dar la fel de importante. Cu obiective care ne cresc stima şi încrederea în sine.

    Un obiectiv nu este mare sau important doar dacă reuşita lui se reflectă în obiecte materiale, o promovare sau o laudă de la manager. Un obiectiv precum o zi în care să nu gândesc ceva rău despre nimeni este la fel de important. Şi un obiectiv ca cel din urmă poate fi exact de ce aveţi nevoie ca să îl îndepliniţi pe cel dintâi.

    Relaxaţi-vă. Ascultaţi-vă. Permiteţi-vă să luaţi o pauză. Bucuraţi-vă de micile victorii!

     

     

     

     

     

     

    “Nu judec, dar…” (2)

    7 years ago · · Comments Off on “Nu judec, dar…” (2)

    “Nu judec, dar…” (2)

    În primul articol vorbeam despre judecata socială şi spuneam că ne ajută să evaluăm mediul înconjurător pentru a ne forma o părere şi pentru a lua decizii. Dar cum se întâmplă lucrurile mai exact?

    Teoria judecăţii sociale, propusă de Carolyn SherifMuzafer Sherif şi Carl Hovland, stipulează că o persoană poate avea una din trei atitudini cu privire la o situaţie/noţiune:

    • Atitudine de acceptare – unde găsim idei/noţiuni acceptate de fiecare în parte
    • Atitudine de respingere – în care se încadrează noţiunile neacceptate
    • Atitudine de neangajare – faţă de enunţuri destul de îndepărtate de persoana în cauză, dar nu respinse total

    Fiecare persoana are o poziţie ancoră, poziţia unde se plasează în momentul prezent, părerea pe care o are în momentul X şi care, în funcţie de mai mulţi factori, se poate schimba.

    Unul dintre factori, dacă nu cel mai important factor în formarea unei păreri şi adoptarea unei atitudini este nivelul de implicare al egoului sau cât de importantă este chestiunea în cauză pentru persoana în cauză. De exemplu, puţini suntem afectaţi de o eventuală lege de circulaţie din Anglia, însă cu toţii suntem implicaţi şi afectaţi dacă aceeaşi lege se adoptă şi în România.

    Să ne imaginăm următorul scenariu: o mamă a două fete – una de 6 ani, alta de 15 ani. Fata cea mica este ucisă iar în urma procesului, bărbatul vinovat nu este şi condamnat şi scapă. Câteva luni mai târziu, fata cea mare este ameninţată de acelaşi bărbat. Ca urmare, mama cumpără un pistol şi îl împuşca mortal pe agresor. Ce pedeapsă credeţi că ar trebui să primească mama fetelor? Să ne imaginăm că cele care au această dispută sunt două mame, una de 33 de ani şi una de 57 ani. Părerile lor ar putea fi împărţite astfel:

    După cum vedeţi, părerile celor două mame sunt destul de diferite, singura pedeapsă cu care ar fi amândouă de acord ar fi sentinţa cu închisoarea pe viaţă, fără posibilitatea de eliberare.

    Aveţi în gând această teorie data viitoare când vă aflaţi într-o discuţie cu cineva pe o anumită temă şi nu puteţi înţelege de ce nu vede lucrurile ca dumneavoastră.

     

    Având în vedere că în prima întâi a articolului am vorbit despre motivele pentru care judecăm persoanele din jur, aş vrea să închei cu 6 moduri prin care putem evita să emitem judecăţi cu privire la ceilalţi:

    1. Monitorizaţi-vă gândurile. De cele mai multe ori, judecăm fără să ne dăm seama. Încercaţi să fiţi atenţi la gândurile voastre şi să le ghidaţi spre a fi cât mai positive.
    2. Cautaţi partea pozitivă în tot. Judecăţile sunt negative. Aproape întotdeauna putem găsi un lucru pozitiv la o persoană sau o situaţie. Cu toate că ne focusăm pe aspectele negative, putem lucra cu noi spre a vedea frumosul în tot şi toate. Mai mult, dacă chiar nu găsim ceva frumos, pozitiv de zis, haideţi să nu spunem nimic.
    3. Evitaţi stereotipurile. Stereotipurile nu sunt niciodată bune. Deşi încercăm să le evităm, nu reuşim întotdeauna. Soluţia cea mai la îndemână este să le identificăm şi să le evităm ori de câte ori le conştientizăm.
    4. Încetaţi a vă judeca pe voi înşivă. Cu cât ne judecăm pe noi înşine mai mult, cu atât tindem să îi judecăm şi pe ceilalţi mai mult. Îndemnul de a ne focusa pe aspectele pozitive, este valabil pentru cei din jur, dar mai ales pentru propria persoană.
    5. Concentraţi-vă asupra propriei vieţi. Gândiţi-vă la propria persoană şi viaţă. Concentraţi-vă pe ceea ce vă doriţi şi porniţi în acea direcţie. Când încercaţi să vă evitaţi propriile probleme, este uşor să ne “orientăm” spre cei din jur. Nu o faceţi. Gândiţi-vă la voi şi focusaţi-vă pe părţile pozitive.
    6. Aduceţi-vă aminte cum se simte. Adu-ţi aminte cum te-ai simţit când ai fost judecat/ă. Sunt sigură că nu ţi-a placut, aşa că nu “provoca” aceleaşi emoţii şi altor persoane.

    Suntem diferiţi şi acest lucru ştiu că ne sperie de cele mai multe ori (de aceea îi judecăm pe ceilalţi), dar este ceea ce face fiecare relaţie în parte specială. Mă gândesc cu drag la toate diferenţele dintre mine şi prietenele mele, dar şi la câte am învăţat de la ele, tocmai datorită acestora. Am ajuns să îmbrăţişez fiecare discuţie cu ele în care nu suntem de accord una cu cealaltă pentru că mă bucur să am persoane în jurul meu care mă provoacă, care privesc cu alţi ochi viaţa şi îmi arată perspectiva lor minunată.

    Descoperirea valorilor cuplului

    7 years ago · · Comments Off on Descoperirea valorilor cuplului

    Descoperirea valorilor cuplului

    Unii oameni trăiesc o viaţă întreagă fără să se cunoască suficient de bine încât să-şi poată enumera propriile valori, aşa că şi mai puţini se întreba care sunt valorile cuplului din care fac parte. De aceea, exerciţiul pe care vi-l prezint mai jos mi s-a părut cu atât mai interesant când l-am descoperit.

    Exerciţiul de mai jos îl puteţi in cartea Ralucăi Rusu – “Ghidul relaţiei de cuplu”, pe care o puteţi achiziţiona şi de pe www.libris.ro

    Cartea “Ghidul relaţiei de cuplu” a Ralucăi Rusu, din care am extras şi exerciţiul, este chiar un ghid, o carte în care autoarea împartăşeşte din experienţa ei atât personală, cât şi profesională, care te îndeamnă la introspecţie şi care îţi poate aduce aminte de toate savoarea unei vieţi sănătoase de cuplu.

    Pașii exerciţiului sunt următorii:

    1. Descrierea activităţilor care vă fac plăcere (individual, 15 min.)

    Treceţi pe o foaie, fiecare individual, 15 activităţi care vă fac sau care v-ar face o deosebită plăcere. Puteţi trece și activități pe care ați dori foarte mult să le faceţi, dar din lipsă de timp sau din diferite alte considerente nu puteți.

    De exemplu:       1. Îmi place să ies cu bicicleta prin parc atunci când afară este soare și cald.

    1. Mi-ar plăcea mult de tot să călătoresc peste tot prin lume, să văd cât mai multe locuri noi și interesante.

    1. Extragerea valorilor (împreună, o oră și 30 min.)

    Pentru acest pas aveţi fiecare nevoie de consilierea partenerului. Astfel, unul dintre voi, să spunem Partenerul A, va lua pe rând fiecare dintre activitățile pe care le-a notat la pasul 1. Dacă tu eşti Partenerul A, citește cu voce tare activitatea și apoi începe să extragi toate valorile pe care le trăieşti făcând această activitate, răspunzându-ţi la întrebări precum: Cum mă simt făcând acest lucru? Ce stare îmi dă? Ce mă atrage la această activitate? Rolul Partenerului B este de a te ajuta să descoperi răspunsul la aceste întrebări. Astfel, după ce ai identificat primele valori care ţi-au venit în minte, partenerul va putea reveni asupra întrebărilor. Partenerul consilier B va asculta activ ceea ce i se împărtășește, va susține procesul, va pune întrebări ajutătoare și va ajuta la descoperirea valorilor. Pe măsură ce îţi clarifici ce valori îţi trăieşti în acea activitate, notează-le pe o a doua foaie. Valorile pot să fie oricâte, cât de multe. Extrage tot ce poţi din fiecare activitate. Valorile se pot repeta la mai multe activităţi (chiar se va întâmpla asta).

    Un exemplu de extragere a valorilor poate fi următorul (valorile notate sunt cele scrise îngroșat):

     

    A „Îmi place să ies cu bicicleta prin parc atunci când afară este soare și cald.”

    B „Ce crezi că te atrage la această activitate?”

    A „Natura, îmi place foarte mult să fiu în natură.”

    B „Cum te simți în natură?”

    A  „Mă simt liberă (Libertatea), mă simt conectată cu tot din jurul meu (Conexiune), mă simt relaxată (Relaxare).

    B „Ce simți când te dai cu bicicleta în natură?”

    A „Mă simt vie (Vitalitate), plină de energie, sănătoasă (Sănătate), mă simt veselă și jucăușă (Veselie, Joacă)”

    B „Cum te simţi când ești afară și e cald și însorit?”

    A „Plină de Speranţă, detașată (Detașare), mă simt în Siguranță.

    B „Simţi cumva și pofta de viață făcând această activitate?”

    A „Daaaa, poftă de viaţă, da!”

     

    Observaţii pentru Partenerul A:

    • nu întotdeauna este ușor să identifici ce valori proprii trăieşti făcând o anumită activitate, dacă îți este dificil poți să închizi ochii și să îţi imaginezi că faci acel lucru: cum te simți?;
    • vei extrage valorile din aceste stări pe care ţi le conferă activitatea, de exemplu: mă simt inspirată (Inspiraţie), mă simt motivată (Motivaţie), mă simt apreciată (Apreciere), simt că iubesc (Iubire), mă simt importantă (Importanță) etc.
    • vei nota fiecare valoare exact atunci când o identifici chiar dacă se repetă de la o activitate la alta;
    • atunci când partenerul consilier îţi sugerează o valoare o notezi doar dacă rezonezi cu aceasta.

    Observaţii pentru Partenerul B:

    • vei pune întrebări legate de tot ceea ce a exprimat Partenerul A. Din fiecare informație legată de activitate se pot extrage valori importante. În cazul în care A este blocat sau nu se poate exprima, nu este convins de ce simte, îl poți ajuta prin întrebări sau sugestii;
    • vei pune accentul pe ceea ce simte Partenerul A făcând acea activitate, ce anume trăiește în acel moment;
    • vei avea grijă la anumite valori care pot ascunde mult mai multe în spate, de exemplu Banii pot ascunde valori precum Siguranţa, Puterea, Independenţa. Sau poate discutăm de Fericire, care este un element abstract. Ajută-ţi partenerul să descopere ce înseamnă pentru el fericirea, cum și-o trăiește el, cum se simte el atunci când e fericit. Vei investiga suplimentar pentru ca Partenerul A să ajungă la adevăratele valori,
    • B nu își va impune propriile păreri și trăiri asupra lui A. Rolul lui este doar de consiliere și susținere. Poate sugera anumite valori doar prin întrebări, nu prin afirmații. Iar A va nota doar acele valori cu care rezonează, pe care le simte în interiorul lui ca fiind adevărate.

    Repetă această extragere a valorilor pentru fiecare activitate pe care ai notat-o.

    Timpul acordat fiecărui partener pentru acest pas este de aproximativ 45 de minute. Este important să acordaţi timp fiecărei activități pentru a putea ajunge la valorile esenţiale. De asemenea, pasul acesta nu ar trebui să dureze mai mult de o oră/partener, altfel s-ar putea să introduceţi în listă și valori cu care nu rezonați sau pe care le-aţi preluat de la alte persoane.

    Odată ce aţi finalizat acest pas, faceți o pauză scurtă de 1-2 minute pentru detaşare și schimbaţi rolurile. E rândul tău să devii consilier. Evită să-i dictezi partenerului ce să scrie doar pentru a avea aceleași valori cu tine. E important să îl susţii în a-și descoperi propriile sale valori.

    După ce aţi terminat amândoi, mulțumiţi-vă reciproc pentru că v-aţi fost alături și v-aţi ghidat în această călătorie

    1. Etapa de conştientizare (individual, 2 min.)

    În această etapă, veți citi încă o dată, dar în gând, fiecare individual toate valorile extrase la punctul 2, chiar și cele care se repetă de mai multe ori.  Acestea sunt valorile personale ale dumneavoastră, toate! ȘI după cum vedeți, se manifestă în diferite contexte din viaţa voastră. Sunt lucrurile pe care le consideraţi importante, cele care vă aduc satisfacţie şi împlinire. Da, știm…sunt multe, dar suntem nişte fiinţe extrem de complexe

    1. Selectarea valorilor importante (individual, 10 min.)

    Acum, recitind întreaga listă cu valorile voastre personale, extrageţi fiecare individual câte 10 dintre ele, cu care rezonaţi cel mai puternic, şi notaţi-le separat. Nu contează ordinea în care le treceţi. Pot fi valori care s-au repetat de mai multe ori în listă sau care au apărut doar o singură dată, nu are relevanţă. Important în acest pas este să fiţi atenţi la felul în care vă simţiţi citind acea valoare, în ce măsură rezonaţi cu ea.

    Recitiți această listă cu cele 10 valori extrase. Acestea sunt valorile dumneavoastră de bază.

    1. Selectarea valorilor principale (individual, 5 min.)

    Recitiți încă o dată lista de 10 valori. Extrageţi din aceasta 5 valori, în ordinea importanţei, începând cu cea mai importantă, cea cu care rezonaţi cel mai puternic.

    Aceste 5 valori sunt valorile dumneavoastră principale.

    1. Conştientizarea valorilor esentiale (individual, 5 min.)

    Din lista cu cele 5 valori principale încercuiţi-le pe primele 3. Acestea sunt valorile dumneavoastră esenţiale. Acestea sunt cele care, odată trăite, vă aduc starea de mulţumire, de prezenţă şi satisfacţie.

    În orice activitate pe care o întreprindeţi, dacă lipsesc aceste valori esenţiale, indiferent cât de util este ceea ce faceţi pentru cei din jur, nu vă veţi simți împlinit şi satisfăcut. Este de-a dreptul imposibil, deoarece nu desfăşuraţi o activitate în concordanţă cu ceea ce dumneavoastră consideraţi valoros şi important.

    1. Conştientizarea valorilor esenţiale ale cuplului (împreună, 10 min.)

    După cum v-am explicat la început, valorile cuplului sunt toate valorile voastre, ale amândurora, puse la un loc. Acum, însă, vom identifica valorile esenţiale ale cuplului vostru. Pe o foaie nouă, treceţi-vă amândoi valorile esenţiale. Puteti descoperi că aveţi valori comune, ceea ce s-ar putea să vă aducă mulţumire, sau dimpotrivă, că aveţi valori complementare sau contradictorii. Acest lucru nu înseamnă nimic, nu are caracter de bine sau rău. El este pur şi simplu. Fiecare persoană este unică şi o iubim exact pentru acel ceva ce îl face unic. Important în acest moment este să îi cunoaştem, să îi respectăm şi acceptăm unicitatea. Partenerul va aduce lucruri în cuplu conform acestor valori ale sale, va încerca să se simtă împlinit prin prisma a cee ace simte el că este important. Odată conştientizate valorile partenerului, putem să îl susţinem şi să îl incurajăm în a le trăi în interiorul cuplului prin activităţile pe care le avem împreună.

    Acum încercuiţi la un loc toate valorile esenţiale, ale dumneavoastră şi ale partenerului. Acestea sunt valorile esenţiale ale cuplului vostru. Fiecare dintre ele merită conştientizată, acceptată, recunoscută şi trăită sub o formă sau alta pentru ca voi să vă simţiţi împliniţi împreuna.  Din acest punct de vedere, diferenţele acceptate şi conştientizate dintre parteneri vor aduce cuplului o bogăţie de experienţe noi, asigurând diversitatea activităţilor şi a emoţiilor trăite.

    În continuarea, autoarea menţionează:

    “Încurajându-ţi şi susţinându-ţi partenerul să trăiască în raport cu valorile sale în toate domeniile vieţii lui, contribui activ la împlinirea şi fericirea acestuia, stări cu care el se va întoarce în cuplu.

    Este important să ţineţi cont de cele 6 valori esenţiale în toate deciziile pe care le luați în calitate de cuplu. Că este vorba de amenajarea unei locuinţe, de achiziţionarea unei maşini noi, de alegerea unui concediu, uitaţi-vă mereu peste aceste valori esenţiale ale cuplului vostru. Respectåndu-le, vă asiguraţi mai multă bucurie, împlinire şi armonie în relaţia voastră.”

     

    Mi-ar face mare plăcere să vă faceţi timp şi să faceţi acest exerciţiu cu partenerul voastru şi apoi să îmi scrieţi impresiile si emoţiile trăite pe parcursul lui, dar şi un lucru frumos pe care l-aţi învăţat despre partener pe parcurs.

    “Nu te judec, dar…” (1)

    7 years ago · · Comments Off on “Nu te judec, dar…” (1)

    “Nu te judec, dar…” (1)

    Despre judecata socială

    Partea 1

     

    De câte ori nu aţi auzit în diverse contexte sociale pe cineva spunând ceva de genul: ‘’Nu te judec, dar…’’

    Şi acum eu întreb: Nu mă judeci, dar ce? Dar ai o părere despre ce ar trebui să fac sau să fi făcut? Ştii ce ar fi trebuit să zic, să simt sau cum să reacţionez? De ce? Ce te face expert/ă cu privire la situaţia în care eu mă aflu?

    Putem să nu emitem judecăţi?

    Dr. Marwa Azab ne invită în cadrul unui Ted Talk să ne imaginăm creierul nostru ca având două procesoare diferite: unul pentru activităţile logice şi conştiente şi altul pentru activităţile reflexe şi inconştiente. Primul procesor vizează activităţile voluntare, asupra cărora avem control şi care necesită timp şi efort, iar al doilea care se ocupă de acţiunile/reacţiile noastre involuntare, reflexe.

    Imaginaţi-vă astfel că aveţi în faţă o foaie pe care scrie CITEŞTE-MĂ dar aveţi instrucţiuni de a nu citi ce scrie. Credeţi că este posibil? Este posibil să nu îi judecăm pe ceilalţi mai ales că mulţi dintre noi suntem învăţati de mici să nu o facem? Cam aşa cum putem să nu citim ce scrie pe foaie, deşi instrucţiunea este să nu o facem. Este imposibil să cunoaştem pe cineva şi să nu ne creăm o părere, adică să nu emitem o judecată cu privire la acea persoană.

    Să acceptam şi să menţionăm că în primă instanţă, judecata este necesară supravieţuirii. Ne ajuta să evaluăm mediul înconjurător şi să ne asigurăm că nu suntem în pericol sau să formulăm un plan, în primul rând mental, care ne va asigura supravieţuirea.

    Ce este judecata socială?

    Teoria judecăţii sociale face referire la modul în care evaluăm o situaţie, o persoană în funcţie de propriile noastre opinii despre ce este bun sau rău, moral sau imoral, acceptabil sau inacceptabil, sigur sau nesigur. Cu alte cuvinte, ne aplicăm propriile scheme cognitive, propriile convingeri asupra mediului înconjurător pentru a şti cum să relaţionăm cu el în continuare. Teoria judecăţii sociale este de acord că judecata este un proces care are loc în subconştient, în momentul perceperii situaţiei/persoanei.

    Când prinde judecata socială valenţe negative?

    Convingerile noastre sunt subiective. Încercările şi aşteptările noastre ca ceilalţi să “trăiască” în funcţie de ele ne împiedică de cele mai multe ori să cunoaştem persoana de lângă noi aşa cum este ea cu adevărat.

    Să ne imaginăm că aţi crescut într-un mediu în care vi s-a repetat constant că oamenii bogaţi nu sunt cinstiţi şi că nimeni nu ajunge să aibă avere fără să încalce o regulă sau două. Aţi integrat această schema cognitivă şi trăiţi şi dvs. cu aceeaşi  convingere. Anii trec şi la facultate cunoaşteţi colegi care aflaţi că fac parte dintr-o pătură socială superioară. Ce veţi gândi despre ei? Dar despre părinţii lor?  Vă veţi acorda timp să îi cunoaşteţi sau îi veţi judeca, prin asociere şi pe părinţii lor, în funcţie de convingerea dvs. că oamenii bogaţi nu sunt tocmai cinstiţi?

     

    Dar ce de îi judecăm pe cei din jur? Ce ne împinge să o facem?

    4 motive pentru care îi judecăm pe ceilalţi

    1. Nu suntem siguri pe noi. Motivul principal pentru care emitem judecăţi eronate despre ceilalţi este că nu avem încredere în noi sau suntem nemulţumiţi de ceva din viaţa noastră. Deşi judecându-i pe ceilalţi nu ne ajută la ridicarea stimei de sine, ne simţim puţin mai bine când îi desconsiderăm pe ceilalţi, dându-ne un fals sentiment de superioritate.
    2. Ne este teamă. Dacă ceva ne inspiră frică sau ne intimidează, vom încerca să găsim modalităţi de a desconsidera sursa fricii. În concluzie, vom emite judecăţi, în loc de a ne înfrunta sursa emoţiei.
    3. Ne simţim singuri. Judecându-i pe alţii ne dă un fals sentiment de apropiere cu “co-conspiratorii” noştri. Din păcate însă, legăturile care se creează astfel sunt superficiale, deoarece ele se bazează pe o serie de neadevăruri.
    4. Dorinţa noastră de schimbare. Când ne-am dori ca viaţa noastră să fie diferită, ne este foarte uşor să îi judecăm pe cei care au deja ce noi nu. Gelozia ne oferă toate premisele pentru a face judecăţi rapide şi de cele mai multe ori eronate.

    În concluzie, când emitem judecăţi despre cei din jur, are prea puţină legătură cu ei, dar foarte multă cu noi – cum ne vedem pe noi înşine, cum ne evaluăm pe noi înşine, ce acceptăm sau nu la noi, care sunt frustrările, neajunsurile şi aspiraţiile noastre.

    Faceţi aşadar un pas înapoi şi când vă surpindeţi judecând rapid pe cineva, întrebaţi-vă ce refuzaţi să vedeţi la dvs. şi la viaţa voastră.

    Resurse:

    https://www.psychologytoday.com/us/blog/neuroscience-in-everyday-life/201610/why-is-it-impossible-not-judge-people

    http://www.positivelypresent.com/2009/05/stop-judging.html

    https://www.youtube.com/watch?v=QSDfh-qEWFc

    5 lucruri pe care le-am (re)învăţat în vara asta

    7 years ago · · Comments Off on 5 lucruri pe care le-am (re)învăţat în vara asta

    5 lucruri pe care le-am (re)învăţat în vara asta

    “Viaţa este o succesiune de lecţii, care trebuie trăite pentru a fi înţelese.”

     Ralph Waldo Emerson

     

    La început de toamnă, am zis să fac balanţa verii şi să scriu puţin despre ce au însemnat aceste luni pentru mine. Am revizitat momentele petrecute alături de familie, prieteni, oameni pe care i-am cunoscut de curând şi am savurat pozele cu locurile vizitate. Lecţiile care mi-au fost reamintite cu aceată ocazie sunt următoarele:

     

    1. Deşi povestea ta seamănă cu a altei persoane, nu înseamna că şi deznodământul va fi acelaşi

    E foarte posibil ca persoanele din jurul tău să experimenteze mai devreme sau mai târziu trăiri sau întâmplări asemanătoare cu ale tale. În acel moment, poate multe din emoţiile tale din trecut vor ieşi la suprafaţă, e posibil să îţi aduci aminte ce ai trăit sau gândit atunci sau de lucrurile pe care le-ai fi făcut diferit, dar şi ce ai învăţat tu în consecinţă. Oricât de similară ar putea fi povestea ta cu a persoanei de lângă tine, nu e povestea TA. Poate celălalt are altă lecţie de învăţat sau alt parcurs până iese la liman. Evită să compari întâmplările şi încearcă să fii în primă instanţă doar prezent/ă pentru cel de lângă tine.

     

    1. Niciodată să nu spui niciodată.

    E un clişeu pe care îl spunem de multe ori, dar ştiu că fiecare are o părere destul de clară cu privire la lucrurile pe care consideră că nu le-ar face/spune nicioadată. Problema cu această afirmaţie este că avem această părere din perspectiva experienţei noastre de viaţă până la acel moment. Judecând dupa ce am trăit, gândit, dorit sau visat până în acel moment, ne simţim confortabil să presupunem că nu am face un anumit lucru niciodată. Dar viaţa este plină de surprize şi mâine sau săptămâna viitoare este posibil să avem o experienţă care ne va schimba puţin credinţele de până în acel moment. Şi astfel, ce părea imposibil în ochii noştri cu câteva zile în urmă, să devină acum un nou obiectiv sau dorinţă.

     

    1. E ok dacă doar tu eşti mândru/ă de tine.

    Este unic sentimentul pe care îl avem când cei dragi nouă ne spun că sunt mândri de noi. Când realizăm un lucru pentru care am muncit mult şi care are o semnificaţie oricât de mică pentru noi, oricât de mândri ne-am simţi de noi înşine, ne dorim să primim apreciere şi de la cei din jur. Ce se întâmplă însă atunci când cei dragi nu au reacţia la care noi ne-am fi aşteptat? Ne diminuăm realizarea şi bucuria pe care ne-o oferă? NU! Cea mai importantă persoană care trebuie să fie mândră de tine eşti TU! Părerea ta despre tine este cea mai importantă – tu ştii cât ai muncit, tu ştii dacă şi ce ai sacrificat pentru reuşita ta, tu ştii ce însemană acel eveniment pentru imaginea şi încrederea ta în sine. Aşa că nu lăsa aşteptările tale de la ceilalţi să cântărească mai mult decât trebuie.

     

    1. Sunt momente în care e indicat doar să asculţi, fără să reacţionezi.

    Am avut o vară în care am fost foarte activă social. Am fost prezentă la mai multe nunţi şi botezuri, în diverse roluri şi am luat astfel contact cu multe persoane. Pe unele le-am cunoscut cu ocazia evenimentului, pe altele le-am revăzut după o anumită perioadă de timp. Indiferent de eveniment, am fost martoră la diverse discuţii, care mă implicau mai mult sau mai puţin. Prin prisma educaţiei şi experienţei profesionale, am învăţat că un sfat trebuie oferit abia atunci când este cerut şi că în contexte sociale, oamenii doar povestesc despre viaţa lor, nevrând neapărat să li se ofere o soluţie sau un sfat. Am participat astfel la conversaţii, încercând foarte atent să îmi dau seama când doar să ascult şi când să reacţionez, când să îmi dau cu părerea şi când doar să ascult activ.

     

    1. Înainte să presupui, încearcă să întrebi.

    Aceasta este una din primele lecţii pe care am învăţat-o în facultate, în cadrul unui seminar pe care mi-l aduc aminte şi azi. Am înţeles atunci cum multe relaţii şi conversaţii au numai de câştigat dacă înainte de a presupune ce gândeşte sau ce simte celălalt, pur şi simplu întrebăm. Cum? Reformulând şi explicând ce am înţeles şi cerând să ni se confirme sau nu. De câte ori, într-o conversaţie aţi presupus că ştiţi ce a vrut să zică celălalt şi aţi reacţionat ca atare, numai ca apoi să aflaţi că ceea ce voia să vă transmită era cu totul altceva? Pe viitor, pentru a evita o conversaţie mai puţin confortabilă, asiguraţi-vă că sunteţi pe aceeaşi lungime de undă cu interlocutorul vostru.

    Voi ce lecţii aţi învăţat sau v-aţi amintit în această vară?

    5 lucruri pe care mi le-am amintit în vacanţă

    7 years ago · · Comments Off on 5 lucruri pe care mi le-am amintit în vacanţă

    5 lucruri pe care mi le-am amintit în vacanţă

    “Cel care pleacă într-o călătorie nu este niciodată acelaşi cu cel care se întoarce.”
    Proverb chinezesc

     

    Am avut norocul la începutul lunii martie să merg în vacanţă în Punta Cana, Republica Dominicana. Ţara creatorului de modă, Oscar de la Renta, ne-a bucurat cu soare în fiecare zi, apă de o culoare mirifică, plaje cu nisip fin şi oameni calzi şi primitori oriunde ne întorceam.

    Am avut deci parte de relaxare si distracţie, iar la final mi-am adus aminte de 5 lucruri:

    • Câteva zile departe de familie, prieteni şi job oferă unui cuplu ocazia să se recontecteze

    Ei bine, nu cred că vă zic nimic nou prin faptul că un concediu, cât de mic, face foarte bine pentru dinamica unui cuplu. Aşa a fost şi pentru mine. Am avut timp să vorbim despre vrute si nevrute, am atins subiecte care în alte instanţe fuseseră evitate şi (de ce nu?) poate soarele m-a ajutat să îmi văd soţul într-o lumină nouă, mai clar, mai luminos, mai cald. Mi-am reamintit în concluzie de varianta cea mai bună a cuplului nostru.

    • Bucuria celorlalţi poate deveni foarte uşor şi propria bucurie

    Cum nu ştiu să înot, vacanţa mea ar fi fost frumoasă şi dacă m-aş fi bălăcit în piscinia şi nu neapărat în mare. Dar cum soţul meu este pasionat de sporturile acvatice şi este un înotător bun, mi-am dorit ca el sa se bucure de apa caldă a mării superbe. Mi-a săltat inimia de fiecare dată când îl vedeam încântat după o rundă de snorkelling sau după fiecare baie în albastrul plutitor. Mi-am amintit ce plină de răsplată este bucuria celor din jur.

    • Omul poate sfinţi locul

    Resort plin de verdeaţă si faună exotică, mâncare şi băutură bune şi din belşug, cameră încăpătoare şi frumoasă, plajă mare şi curate….ce ţi-ai putea dori mai mult? Ei bine, pentru noi a fost un mare plus faptul că tot personalul era tot timpul cu zâmbetul pe buze, unii dintre ei cântând în timp ce ne serveau. Senini, glumeţi şi tot timpul dornici să te ajute şi să te simţi bine, ne-au molipsit şi pe noi, demonstrându-mi încă o data că bunătatea este contagioasă. 

    • O vacanţă te poate ajuta să vezi lucrurile într-o nouă perspectivă

    În ciuda încercărilor mele, am luat o parte dintre griji si dileme cu mine, în vacanţă. Nu mică mi-a fost mirarea când acolo, la mii de kilometri depărtare de casă, am găsit când mă aşteptam mai puţin o serie de răspunsuri şi soluţii, pe care acasă încercam de ceva timp să le văd. Mi-am reamintit că atunci când te rupi puţin de o problemă şi respiri adânc, este foarte posibil atunci revii asupra ei să descoperi lucruri noi şi elucidante. Mi-am reamintit că o pauză în faţa unei dileme îţi poate oferi o noua perspectivă şi răspunsuri îndelung căutate.

    • Şi finalurile sunt bune la ceva

    Ştiu, finalurile sunt triste, nu? Şi da, nu am plecat veselă din vacanţă, nu am plecat fericită de la 28 de grade la 7, câte erau în ţară. Dar ştiu că am plecat hotărâtă să revin, am plecat cu bateriile încărcate şi energie proaspătă, suficientă până la vacanţa viitoare. Mi-am reamintit deci faptul că un final nu trebuie sa aibă doar o încărcătură negativă, tristă, ci te poate motiva suficient pentru următoarele proiecte şi vise.

    Ataşez un filmuleţ cu o selecţie de poze din vacanţă.

    Mă aşteptam ca…

    7 years ago · · Comments Off on Mă aşteptam ca…

    Mă aşteptam ca…

     

    “Iubirea e-o panză de păianjen, plină de speranţe prăfuite şi de aşteptări flămânde.”

    Sorin Şomandra

    Da, nu e indicat să avem aşteptări de la cei din jur. Dar, e greu să nu îţi doreşti ca cei din jur să se comporte într-un anumit fel sau să zică anumite lucruri, mai ales dacă respectivele acţiuni îţi pot îndeplini anumite nevoi.

    Aşa că haideţi să trecem în revistă câteva aşteptări pe care este posibil să le aibă femeile şi bărbaţii într-un cuplu sau într-o căsnicie.

     

    5 aşteptări injuste pe care le-ţi putea avea de la soţia ta

    • Să te aştepţi ca ea să aibă întotdeauna nevoie de tine

    Da, unele dintre noi putem fi mai neîndemânatice când vine vorba de a bate un cui, dar asta nu înseamnă că nu ne-ar putea reuşi. Ce vă rugăm este să nu presupuneţi din start că nu am putea face una sau alta şi să ne respectaţi atât punctele forte, cât şi cele … mai puţin forte. J

    • Să te aştepţi să nu aibă niciodată nevoie de ajutorul dvs.

    Şi acum cred că înţelegi ce vreau să spun – cu ajutorul unei întrebări vei afla exact de ce anume are soţia ta nevoie. Deşi ne-ar plăcea uneori să ne citiţi gândurile, ne bucurăm că sunteţi în viaţa noastră şi că ne putem baza pe voi când este cazul.

    • Să te aştepţi să fie mereu pregătită pentru sex

    Potrivit cercetătorilor de la Universitatea de Stat din Ohio, bărbaţii se gândesc la sex de 19 ori pe zi, iar femeile de 10 ori. Pentru femei, viaţa sexuală are mai multe valenţe, pe lângă cea fizică. Intimitatea sexuală are şi pentru noi implicaţii emoţionale şi spirituale.

    • Să te aştepţi că va fi de acord cu tine asupra chestiunilor financiare

    Finanţele într-un cuplu constituie poate cel mai delicat subiect de discuţie. În unele cupluri, doar unul dintre cei doi se ocupă de finanţe, iar în altele, cheltuielile sunt planificate şi hotărâte împreună. Vorbiţi sincer şi deschis despre acest aspect, mai ales dacă aţi facut un angajament pe viaţă.

    • Să te aştepţi ca ea să ştie în orice moment că o iubeşti

    Ştiţi gluma aceea : “Ţi-am zis că te iubesc când ne-am căsătorit… Dacă se schimbă ceva, te anunţ.” Soţiile vor să audă şi să simtă cât mai mult şi cât mai des că sunt iubite şi apreciate. Nu presupune că ştie acest lucru doar pentru că au spălat vasele sau pentru că i-ai luat un ceas cadou.

     

    ”Daca nu astepti nimic de la nimeni, nu esti niciodata dezamagit.”

    Sylvia Plath

     

    5 aşteptări injuste pe care le-ai putea de la soţul tău

    • Te aştepţi că trebuie să te înţeleagă întotdeauna

    După cum bine ştiţi, diferenţele între bărbaţi şi femei – modul în care gândesc şi acţionează, nu sunt doar foarte evidente, ci şi amuzante uneori. Ştim că doar numai prietenele noastre vor înţelege importanţa unui nou ruj, când mai avem vreo cinci acasă. Nu putem aştepta ca partenerul nostru să ne înţeleagă tot timpul, mai ales pentru că nici noi nu îi înţelegem mereu, aşa-i?

    • Te aştepţi ca el să nu fie niciodată ispitit de alte femei

    Am auzit undeva că bărbaţii se îndrăgostesc de ce văd şi femeile de ce aud. Ei bine, bărbaţii vor fi cu atât mai tentaţi, având în vedere societatea bombardată de sexualitate. Este important, încă o dată, să acceptăm diferenţele dintre noi şi ei şi să ne păstrăm încrederea în partenerii noştrii.

    • Te aştepţi să te facă mereu fericită

    Speranţa mea este ca, în cadrul unui cuplu, momentul în care fiecare înţelege că toată fericirea nu stă în mâinile celuilalt, să vină cât mai repede. Nu numai pentru că nu e corect să punem o aşa presiune asupra unui singur om, dar nu putem să îl facem pe el responsabil de ceva ce este în primul rând, datoria noastră.

    • Te aştepţi să îţi poată citi gândurile

    Ne aşteptăm ca partenereul nostru să ştie dintr-o privire ce ne-a deranjat sau să ştie exact cu ce ne-a supărat, atunci când îl tratăm cu răceala. Dar doar dacă unele lucruri pentru tine sunt clare şi pentru că din perspectiva ta lucrurile arată într-un anumit fel, nu înseamna că şi realitatea lui este aceeaşi. Şi dacă mai adaugăm şi diferenţele dintre sexe pe care le-am menţionat mai sus, realizăm că cea mai bună rezoluţie este să răspunzi clar şi calm când eşti întrebată: “Ce ai? Ce s-a întâmplat? De ce te porti aşa?”

    • Te aştepţi să aibă aceleaşi priorităţi zilnice ca tine

    E sâmbătă – el vrea să se relaxeze şi să se uite la TV, iar tu ştii că trebuie făcute nişte cumpărături şi ai vrea sa mergeţi şi în vizita la nişte prieteni. Nu este o tragedie că aveţi aşteptări diferite de la ziua de weekend şi nici că el nu ţi-a citit gândurile în timp ce dormeai ca să ştie ce îţi doreşti. Soluţie? Vorbiţi despre dorinţele şi planurile voastre şi stabiliţi împreună cum urmează să petreceţi ziua.

    Tu ce aşteptări nocive ai de la partenera/ul ta/tău?

    Nu ti-e ruşine?!

    7 years ago · · Comments Off on Nu ti-e ruşine?!

    Nu ti-e ruşine?!

    „Cel mai bun tip de părinte care poţi fi este să conduci prin propriul exemplu.”

    Drew Barrimore

     

    Iubirea de sine, stima de sine – teme de mare interes în ultimii ani, în aria de dezvoltare personală. Se fac cercetări, s-au scris cărţi, se organizează conferinţe pe această temă şi lunar putem gasi cel puţin un workshop despre cum să ne dezvoltăm încrederea în sine.

    Precum noţiunile de bun simţ sau abilităţile de comunicare, încrederea în sine se “învaţă”, se cultivă. Învăţăm să ne iubim, să ne analizăm, să ne respectăm dorinţele si limitele şi să ne cunoaştem atuurile şi atributele pe care dorim să le şlefuim. Şi atunci unde s-a greşit? De ce aud tot mai des persoane care se plâng că nu au încredere în ele? Când am uitat să ne mai preţuim sau când am învăţat să ne învinovăţim pentru tot?

    Trainerul de success Michael Neill a punctat în cadrul unei conferinţe: “V-aţi născut fericiţi. Nu v-aţi născut având nevoie de terapie.”

    Şi dacă ne uitam la copiii mici observăm că ei nu îşi pun la îndoială valoarea proprie. Ei ştiu să se iubească şi să ofere iubire. Cel puţin la început, deoarece copiii învaţă în primii ani prin prisma experienţelor cu adulţii. Dacă acţiunile şi vorbele adulţilor din preajmă le spun constat că nu sunt valoroşi, ei vor accepta aceasta ca fiind realitatea.

    În cartea sa “Calea spre iubirea de sine”, Dr. David R. Hamilton vorbeşte despre trei moduri prin care figurile adulte din viaţa copiilor pot destramă stima de sine a acestora din urmă, trei comportamente care NU încurajează copilul să se iubească pe sine.

    • A-ţi fi ruşine

    Câţi dintre voi aţi auzit când eraţi mici expresii de genul “Nu ţi-e ruşine să îmi vorbeşti aşa?!” sau “Mami, e ruşine să te scobeşti în nas în public”? A induce sentimenul de ruşine este o tehnică des folosită în creşterea copiilor şi de cele mai multe ori vorbeşte şi despre modul în care părinţii au fost crescuţi la rândul lor.

    Să nu uităm că este o mare diferenţă între a păcătui şi a fi păcătos. Cu alte cuvinte, dacă dorim să punem etichete, să punem pe comportament! Dacă unui copil i se repetă că este prost, el va ajunge să creadă acest lucru şi îi poate defini într-o măsură mai mică sau mai mare propria identitate. Astfel, unii copii vor accepta cele spuse de părinţi ca fiind adevărul absolut, alţii se vor revolta, prin diverse comportamente (auto)distructive.

    Există întotdeauna riscul prin care o persoană va duce sentimentul de ruşine cu el toată viaţa, neputând să se evalueze corect sau să interacţioneze cu cei din jur într-un mod respectuos şi corect atât pentru ei, cât şi pentru colectiv.

     

    „Nu există părinte perfect. Aşa că fii unul real.”

    Sue Atkins

     

    • A fi criticat

    Un alt comportament al părinţilor în urma căruia copiii învaţă să se îndoiasca de propria valoarea este cel de a critica. Unii sunt criticaţi când greşesc sau când nu fac lucrurile după standardele părinţilor, şi alţii prin comparaţie cu fraţii sau cu colegii. În situaţii şi mai triste, copiii sunt înjuraţi şi trataţi cu dispreţ de către figurile parentale.

    În afara situaţiilor în care critica este constructivă, cu cât este folosită mai des, cu atât este mai nocivă în procesul de creere a identităţii proprii la copii. A-ţi critica constat copilul îl poate face pe acesta să ajungă să creadă că “nu este suficient de bun”. Când un părinte spune “nu faci deloc bine …..”, copilul va înţelege că nu este suficient de deştept/descurcăreţ pentru a întreprinde activitatea în cauză. Aşa că de ce nu putem reformula: “Ar fi mai bine dacă ai face/proceda aşa…”?

    Să ne imaginăm că într-o zi copilul vine de la şcoală cu nota 9 sau calificativul “Bine”. Care reacţie credeţi că este mai de ajutor pentru imaginea de sine a elevului? Cea în care părintele spune: “Bravo, puiul mamei, mă bucur pentru reuşita ta!” sau “Colegul tău de bancă cât a luat? Poate dacă învăţai mai mult, ai fi reuşit să iei o nota mai bună.” Cea din urmă va transmite copilului mesajul că nu a învăţat suficient de mult sau că nu poate să facă mai mult de atât, că nu este acceptat de către părinţii lui şi poate nici iubit. Nu zic că este şi realitatea, dar aşa va traduce copilul reacţia şi vorbele părinţilor. Uneori aceste reacţii pot fi urmate de prelegeri cu privire la reuşitele părinţilor din perioada şcolii, care se vor transforma în povară pentru cel tânăr, văzându-se dator să repete sau să depăşească rezultatele părinţilor.

     

    • Prin observare

    Nu este nici un secret că cei mici învaţă mai degrabă din ce văd, prin observarea comportamenului persoanelor din jurul lor, decât în urma a ce li se spune să facă sau că este bine sau rău. Chiar dacă părinţii le zic că nu este bine să mintă, dar ei observă că adulţii din jurul lor mint cu regularitate, ei vor adopta mai degrabă comportamentul lor, decât învăţăturile. Acelaşi principiu se aplică şi cu privire la stima de sine. Copilul nu va putea să imite comportamente de iubire de sine pe care nu le vede în mediul familial.

     

    Am înţeles cu mult timp în urmă că meseria de părinte este poate cea mai grea de pe pământ şi că nu exista un guidebook pentru părintele perfect. Dar există o serie de învăţături de care putem beneficia pentru a putea creşte tineri sănătoşi atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional.

    #Fii părintele pe care ai fi vrut să îl ai!