
6 years ago · Oana Maria Zarcada · Comments Off on Secretul stimei de sine
Secretul stimei de sine
Aud des în cabinet în primele şedinţe „nu am încredere în mine”, „stima mea de sine este scăzută”.
Persoanele vin în cabinet cu multe preconcepţii atât despre sine, cât şi despre cum ar trebui viaţa lor sau a celor din jur să arate. Nu vom vorbi astăzi despre originea acelor concepţii, ci vom vorbi despre ideea de stimă de sine şi de câte feluri este ea.
Stima de sine are la baza ei trei componente:
- Iubirea de sine
- Concepţia despre sine
- Încrederea în sine
Iubirea de sine este fundamentul stimei de sine. Dacă stima de sine se formează în urma unei proprii evaluări, iubirea de sine nu are nevoie de nici o condiţie. Ne iubim când avem o reuşită şi ne iubim când suferim un eşec. Ne iubim pentru calităţile noastre şi în ciuda, sau mai bine zis, şi pentru defectele noastre.
Concepţia despre sine vorbeşte despre percepţia pe care o avem despre noi înşine şi tot ce ne reprezintă. „[…] importantă nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea pe care o avem de a fi deţinători ai calităţilor sau defectelor, ai potenţialităţilor şi limitelor”. Concepţia despre noi înşine este 100% subiectivă, important fiind doar ceea ce vedem în oglindă, nu ce este în faţa ei. O concepţie puternică despre sine ne poate purta peste toate obstacolele posibile, însă una limitată nu doar că ne poate ţine pe loc, dar poate crea şi dependenţe.
Încrederea în sine vorbeşte despre faptele noastre, despre cât de capabili ne vedem să acţionăm în anumite momente. Ea se clădeşte şi se menţine cu fapte, cu reuşite oricât de mici, necesare pentru echilibrul nostru. De asemenea, ea se transmite prin exemplu, aşa că nu va fi de nici un folos să îi spunem unui copil să aibă încredere în sine, dacă noi înşine acţionăm contrar spuselor noastre.
Dar stima de sine nu are o valoarea constantă! Altfel spus, pot avea încredere în mine pe plan profesional, dar pot să am anumite îndoieli cu privire la calităţile mele ca părinte. Pot avea încredere în mine la locul de munca şi să fiu conştientă de calităţile şi cunoştinţele mele, dar în momentul în care se anunţă că la postul pe care mi-l doresc eu mai concurează alte două persoane (şi dacă se întâmplă să şi stimez acele persoane) e posibil să îmi pun la îndoială pentru câteva momente şansele mele de reuşită.
Cercetătorii vorbesc despre o serie de tipuri de stimă de sine:
- Stima de sine globală – opinia unei persoane despre ea înşăşi, la un anumit moment, variind între stima de sine ridicată sau scăzută
- Stima de sine în domeniu – stima de sine pe care cineva o are în ceea ce priveşte un anumit domeniu, cum ar fi sportul sau muzica
- Stima de sine ca trăsătură – percepţia de o viaţă a persoanei cu privire la includerea sau excluderea socială
- Stima de sine ca stare – o percepţie ce se schimbă în funcţie de nivelul includerii sociale.
Ce am observat eu este că multe persoane lasă fix aceste mici şi trecătoare momente de nesiguranţă să definească percepţia lor cu privire la stima lor de sine. Poate pentru că preconcepţia este că o persoană cu încredere şi stimă de sine nu se îndoieşte nicioadata de sine? Greşit. Orice persoană are dreptul să se îndoiască de sine la un moment sau altul din viaţa ei. Diferenţa o face dacă acea percepţie rămâne una de durată sau nu.
Fiţi conştienţi de voi înşivă, de reuşitele voastre, încredeţi-vă în prietenii care vă încurajează, renunţaţi la preconcepţiile despre lume şi despre propria persoană, alegând să vă descoperiţi şi să vă dezvoltaţi zilnic.

- http://positivepsychology.org.uk/self-esteem-theory/
- http://www2.psych.ubc.ca/~schaller/Psyc590Readings/Leary1995.pdf
- https://pdfs.semanticscholar.org/a7ce/50b95317fbeec20e73dbf5e881a98d806d10.pdf
- François Lelord, Christophe André, Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi, Editura Trei, 1999