7 years ago · Oana Maria Zarcada · Comments Off on “Nu te judec, dar…” (1)
“Nu te judec, dar…” (1)
Despre judecata socială
Partea 1
De câte ori nu aţi auzit în diverse contexte sociale pe cineva spunând ceva de genul: ‘’Nu te judec, dar…’’
Şi acum eu întreb: Nu mă judeci, dar ce? Dar ai o părere despre ce ar trebui să fac sau să fi făcut? Ştii ce ar fi trebuit să zic, să simt sau cum să reacţionez? De ce? Ce te face expert/ă cu privire la situaţia în care eu mă aflu?
Putem să nu emitem judecăţi?
Dr. Marwa Azab ne invită în cadrul unui Ted Talk să ne imaginăm creierul nostru ca având două procesoare diferite: unul pentru activităţile logice şi conştiente şi altul pentru activităţile reflexe şi inconştiente. Primul procesor vizează activităţile voluntare, asupra cărora avem control şi care necesită timp şi efort, iar al doilea care se ocupă de acţiunile/reacţiile noastre involuntare, reflexe.
Imaginaţi-vă astfel că aveţi în faţă o foaie pe care scrie CITEŞTE-MĂ dar aveţi instrucţiuni de a nu citi ce scrie. Credeţi că este posibil? Este posibil să nu îi judecăm pe ceilalţi mai ales că mulţi dintre noi suntem învăţati de mici să nu o facem? Cam aşa cum putem să nu citim ce scrie pe foaie, deşi instrucţiunea este să nu o facem. Este imposibil să cunoaştem pe cineva şi să nu ne creăm o părere, adică să nu emitem o judecată cu privire la acea persoană.
Să acceptam şi să menţionăm că în primă instanţă, judecata este necesară supravieţuirii. Ne ajuta să evaluăm mediul înconjurător şi să ne asigurăm că nu suntem în pericol sau să formulăm un plan, în primul rând mental, care ne va asigura supravieţuirea.
Ce este judecata socială?
Teoria judecăţii sociale face referire la modul în care evaluăm o situaţie, o persoană în funcţie de propriile noastre opinii despre ce este bun sau rău, moral sau imoral, acceptabil sau inacceptabil, sigur sau nesigur. Cu alte cuvinte, ne aplicăm propriile scheme cognitive, propriile convingeri asupra mediului înconjurător pentru a şti cum să relaţionăm cu el în continuare. Teoria judecăţii sociale este de acord că judecata este un proces care are loc în subconştient, în momentul perceperii situaţiei/persoanei.
Când prinde judecata socială valenţe negative?
Convingerile noastre sunt subiective. Încercările şi aşteptările noastre ca ceilalţi să “trăiască” în funcţie de ele ne împiedică de cele mai multe ori să cunoaştem persoana de lângă noi aşa cum este ea cu adevărat.
Să ne imaginăm că aţi crescut într-un mediu în care vi s-a repetat constant că oamenii bogaţi nu sunt cinstiţi şi că nimeni nu ajunge să aibă avere fără să încalce o regulă sau două. Aţi integrat această schema cognitivă şi trăiţi şi dvs. cu aceeaşi convingere. Anii trec şi la facultate cunoaşteţi colegi care aflaţi că fac parte dintr-o pătură socială superioară. Ce veţi gândi despre ei? Dar despre părinţii lor? Vă veţi acorda timp să îi cunoaşteţi sau îi veţi judeca, prin asociere şi pe părinţii lor, în funcţie de convingerea dvs. că oamenii bogaţi nu sunt tocmai cinstiţi?
Dar ce de îi judecăm pe cei din jur? Ce ne împinge să o facem?
4 motive pentru care îi judecăm pe ceilalţi
- Nu suntem siguri pe noi. Motivul principal pentru care emitem judecăţi eronate despre ceilalţi este că nu avem încredere în noi sau suntem nemulţumiţi de ceva din viaţa noastră. Deşi judecându-i pe ceilalţi nu ne ajută la ridicarea stimei de sine, ne simţim puţin mai bine când îi desconsiderăm pe ceilalţi, dându-ne un fals sentiment de superioritate.
- Ne este teamă. Dacă ceva ne inspiră frică sau ne intimidează, vom încerca să găsim modalităţi de a desconsidera sursa fricii. În concluzie, vom emite judecăţi, în loc de a ne înfrunta sursa emoţiei.
- Ne simţim singuri. Judecându-i pe alţii ne dă un fals sentiment de apropiere cu “co-conspiratorii” noştri. Din păcate însă, legăturile care se creează astfel sunt superficiale, deoarece ele se bazează pe o serie de neadevăruri.
- Dorinţa noastră de schimbare. Când ne-am dori ca viaţa noastră să fie diferită, ne este foarte uşor să îi judecăm pe cei care au deja ce noi nu. Gelozia ne oferă toate premisele pentru a face judecăţi rapide şi de cele mai multe ori eronate.
În concluzie, când emitem judecăţi despre cei din jur, are prea puţină legătură cu ei, dar foarte multă cu noi – cum ne vedem pe noi înşine, cum ne evaluăm pe noi înşine, ce acceptăm sau nu la noi, care sunt frustrările, neajunsurile şi aspiraţiile noastre.
Faceţi aşadar un pas înapoi şi când vă surpindeţi judecând rapid pe cineva, întrebaţi-vă ce refuzaţi să vedeţi la dvs. şi la viaţa voastră.
Resurse:
http://www.positivelypresent.com/2009/05/stop-judging.html