7 years ago · Oana Maria Zarcada · Comments Off on “Nu judec, dar…” (2)
“Nu judec, dar…” (2)
În primul articol vorbeam despre judecata socială şi spuneam că ne ajută să evaluăm mediul înconjurător pentru a ne forma o părere şi pentru a lua decizii. Dar cum se întâmplă lucrurile mai exact?
Teoria judecăţii sociale, propusă de Carolyn Sherif, Muzafer Sherif şi Carl Hovland, stipulează că o persoană poate avea una din trei atitudini cu privire la o situaţie/noţiune:
- Atitudine de acceptare – unde găsim idei/noţiuni acceptate de fiecare în parte
- Atitudine de respingere – în care se încadrează noţiunile neacceptate
- Atitudine de neangajare – faţă de enunţuri destul de îndepărtate de persoana în cauză, dar nu respinse total
Fiecare persoana are o poziţie ancoră, poziţia unde se plasează în momentul prezent, părerea pe care o are în momentul X şi care, în funcţie de mai mulţi factori, se poate schimba.
Unul dintre factori, dacă nu cel mai important factor în formarea unei păreri şi adoptarea unei atitudini este nivelul de implicare al egoului sau cât de importantă este chestiunea în cauză pentru persoana în cauză. De exemplu, puţini suntem afectaţi de o eventuală lege de circulaţie din Anglia, însă cu toţii suntem implicaţi şi afectaţi dacă aceeaşi lege se adoptă şi în România.
Să ne imaginăm următorul scenariu: o mamă a două fete – una de 6 ani, alta de 15 ani. Fata cea mica este ucisă iar în urma procesului, bărbatul vinovat nu este şi condamnat şi scapă. Câteva luni mai târziu, fata cea mare este ameninţată de acelaşi bărbat. Ca urmare, mama cumpără un pistol şi îl împuşca mortal pe agresor. Ce pedeapsă credeţi că ar trebui să primească mama fetelor? Să ne imaginăm că cele care au această dispută sunt două mame, una de 33 de ani şi una de 57 ani. Părerile lor ar putea fi împărţite astfel:
După cum vedeţi, părerile celor două mame sunt destul de diferite, singura pedeapsă cu care ar fi amândouă de acord ar fi sentinţa cu închisoarea pe viaţă, fără posibilitatea de eliberare.
Aveţi în gând această teorie data viitoare când vă aflaţi într-o discuţie cu cineva pe o anumită temă şi nu puteţi înţelege de ce nu vede lucrurile ca dumneavoastră.
Având în vedere că în prima întâi a articolului am vorbit despre motivele pentru care judecăm persoanele din jur, aş vrea să închei cu 6 moduri prin care putem evita să emitem judecăţi cu privire la ceilalţi:
- Monitorizaţi-vă gândurile. De cele mai multe ori, judecăm fără să ne dăm seama. Încercaţi să fiţi atenţi la gândurile voastre şi să le ghidaţi spre a fi cât mai positive.
- Cautaţi partea pozitivă în tot. Judecăţile sunt negative. Aproape întotdeauna putem găsi un lucru pozitiv la o persoană sau o situaţie. Cu toate că ne focusăm pe aspectele negative, putem lucra cu noi spre a vedea frumosul în tot şi toate. Mai mult, dacă chiar nu găsim ceva frumos, pozitiv de zis, haideţi să nu spunem nimic.
- Evitaţi stereotipurile. Stereotipurile nu sunt niciodată bune. Deşi încercăm să le evităm, nu reuşim întotdeauna. Soluţia cea mai la îndemână este să le identificăm şi să le evităm ori de câte ori le conştientizăm.
- Încetaţi a vă judeca pe voi înşivă. Cu cât ne judecăm pe noi înşine mai mult, cu atât tindem să îi judecăm şi pe ceilalţi mai mult. Îndemnul de a ne focusa pe aspectele pozitive, este valabil pentru cei din jur, dar mai ales pentru propria persoană.
- Concentraţi-vă asupra propriei vieţi. Gândiţi-vă la propria persoană şi viaţă. Concentraţi-vă pe ceea ce vă doriţi şi porniţi în acea direcţie. Când încercaţi să vă evitaţi propriile probleme, este uşor să ne “orientăm” spre cei din jur. Nu o faceţi. Gândiţi-vă la voi şi focusaţi-vă pe părţile pozitive.
- Aduceţi-vă aminte cum se simte. Adu-ţi aminte cum te-ai simţit când ai fost judecat/ă. Sunt sigură că nu ţi-a placut, aşa că nu “provoca” aceleaşi emoţii şi altor persoane.
Suntem diferiţi şi acest lucru ştiu că ne sperie de cele mai multe ori (de aceea îi judecăm pe ceilalţi), dar este ceea ce face fiecare relaţie în parte specială. Mă gândesc cu drag la toate diferenţele dintre mine şi prietenele mele, dar şi la câte am învăţat de la ele, tocmai datorită acestora. Am ajuns să îmbrăţişez fiecare discuţie cu ele în care nu suntem de accord una cu cealaltă pentru că mă bucur să am persoane în jurul meu care mă provoacă, care privesc cu alţi ochi viaţa şi îmi arată perspectiva lor minunată.