[text* name placeholder "Numele complet...]

    Sunt de acord cu Termenii și condițiile și am citit și sunt de acord cu
    and agree Politica de confidențialitate.

    Programați o vizită

    Sunteți mai mult decât bineveniți să ne contactați cu o solicitare de întâlnire oricând doriţi.

    Sunați-ne:
    +40 762 654 932

    Trimite un email:
    oanazarcada@gmail.com

    “Nu judec, dar…” (2)

    7 years ago · · Comments Off on “Nu judec, dar…” (2)

    “Nu judec, dar…” (2)

    În primul articol vorbeam despre judecata socială şi spuneam că ne ajută să evaluăm mediul înconjurător pentru a ne forma o părere şi pentru a lua decizii. Dar cum se întâmplă lucrurile mai exact?

    Teoria judecăţii sociale, propusă de Carolyn SherifMuzafer Sherif şi Carl Hovland, stipulează că o persoană poate avea una din trei atitudini cu privire la o situaţie/noţiune:

    • Atitudine de acceptare – unde găsim idei/noţiuni acceptate de fiecare în parte
    • Atitudine de respingere – în care se încadrează noţiunile neacceptate
    • Atitudine de neangajare – faţă de enunţuri destul de îndepărtate de persoana în cauză, dar nu respinse total

    Fiecare persoana are o poziţie ancoră, poziţia unde se plasează în momentul prezent, părerea pe care o are în momentul X şi care, în funcţie de mai mulţi factori, se poate schimba.

    Unul dintre factori, dacă nu cel mai important factor în formarea unei păreri şi adoptarea unei atitudini este nivelul de implicare al egoului sau cât de importantă este chestiunea în cauză pentru persoana în cauză. De exemplu, puţini suntem afectaţi de o eventuală lege de circulaţie din Anglia, însă cu toţii suntem implicaţi şi afectaţi dacă aceeaşi lege se adoptă şi în România.

    Să ne imaginăm următorul scenariu: o mamă a două fete – una de 6 ani, alta de 15 ani. Fata cea mica este ucisă iar în urma procesului, bărbatul vinovat nu este şi condamnat şi scapă. Câteva luni mai târziu, fata cea mare este ameninţată de acelaşi bărbat. Ca urmare, mama cumpără un pistol şi îl împuşca mortal pe agresor. Ce pedeapsă credeţi că ar trebui să primească mama fetelor? Să ne imaginăm că cele care au această dispută sunt două mame, una de 33 de ani şi una de 57 ani. Părerile lor ar putea fi împărţite astfel:

    După cum vedeţi, părerile celor două mame sunt destul de diferite, singura pedeapsă cu care ar fi amândouă de acord ar fi sentinţa cu închisoarea pe viaţă, fără posibilitatea de eliberare.

    Aveţi în gând această teorie data viitoare când vă aflaţi într-o discuţie cu cineva pe o anumită temă şi nu puteţi înţelege de ce nu vede lucrurile ca dumneavoastră.

     

    Având în vedere că în prima întâi a articolului am vorbit despre motivele pentru care judecăm persoanele din jur, aş vrea să închei cu 6 moduri prin care putem evita să emitem judecăţi cu privire la ceilalţi:

    1. Monitorizaţi-vă gândurile. De cele mai multe ori, judecăm fără să ne dăm seama. Încercaţi să fiţi atenţi la gândurile voastre şi să le ghidaţi spre a fi cât mai positive.
    2. Cautaţi partea pozitivă în tot. Judecăţile sunt negative. Aproape întotdeauna putem găsi un lucru pozitiv la o persoană sau o situaţie. Cu toate că ne focusăm pe aspectele negative, putem lucra cu noi spre a vedea frumosul în tot şi toate. Mai mult, dacă chiar nu găsim ceva frumos, pozitiv de zis, haideţi să nu spunem nimic.
    3. Evitaţi stereotipurile. Stereotipurile nu sunt niciodată bune. Deşi încercăm să le evităm, nu reuşim întotdeauna. Soluţia cea mai la îndemână este să le identificăm şi să le evităm ori de câte ori le conştientizăm.
    4. Încetaţi a vă judeca pe voi înşivă. Cu cât ne judecăm pe noi înşine mai mult, cu atât tindem să îi judecăm şi pe ceilalţi mai mult. Îndemnul de a ne focusa pe aspectele pozitive, este valabil pentru cei din jur, dar mai ales pentru propria persoană.
    5. Concentraţi-vă asupra propriei vieţi. Gândiţi-vă la propria persoană şi viaţă. Concentraţi-vă pe ceea ce vă doriţi şi porniţi în acea direcţie. Când încercaţi să vă evitaţi propriile probleme, este uşor să ne “orientăm” spre cei din jur. Nu o faceţi. Gândiţi-vă la voi şi focusaţi-vă pe părţile pozitive.
    6. Aduceţi-vă aminte cum se simte. Adu-ţi aminte cum te-ai simţit când ai fost judecat/ă. Sunt sigură că nu ţi-a placut, aşa că nu “provoca” aceleaşi emoţii şi altor persoane.

    Suntem diferiţi şi acest lucru ştiu că ne sperie de cele mai multe ori (de aceea îi judecăm pe ceilalţi), dar este ceea ce face fiecare relaţie în parte specială. Mă gândesc cu drag la toate diferenţele dintre mine şi prietenele mele, dar şi la câte am învăţat de la ele, tocmai datorită acestora. Am ajuns să îmbrăţişez fiecare discuţie cu ele în care nu suntem de accord una cu cealaltă pentru că mă bucur să am persoane în jurul meu care mă provoacă, care privesc cu alţi ochi viaţa şi îmi arată perspectiva lor minunată.

    Descoperirea valorilor cuplului

    7 years ago · · Comments Off on Descoperirea valorilor cuplului

    Descoperirea valorilor cuplului

    Unii oameni trăiesc o viaţă întreagă fără să se cunoască suficient de bine încât să-şi poată enumera propriile valori, aşa că şi mai puţini se întreba care sunt valorile cuplului din care fac parte. De aceea, exerciţiul pe care vi-l prezint mai jos mi s-a părut cu atât mai interesant când l-am descoperit.

    Exerciţiul de mai jos îl puteţi in cartea Ralucăi Rusu – “Ghidul relaţiei de cuplu”, pe care o puteţi achiziţiona şi de pe www.libris.ro

    Cartea “Ghidul relaţiei de cuplu” a Ralucăi Rusu, din care am extras şi exerciţiul, este chiar un ghid, o carte în care autoarea împartăşeşte din experienţa ei atât personală, cât şi profesională, care te îndeamnă la introspecţie şi care îţi poate aduce aminte de toate savoarea unei vieţi sănătoase de cuplu.

    Pașii exerciţiului sunt următorii:

    1. Descrierea activităţilor care vă fac plăcere (individual, 15 min.)

    Treceţi pe o foaie, fiecare individual, 15 activităţi care vă fac sau care v-ar face o deosebită plăcere. Puteţi trece și activități pe care ați dori foarte mult să le faceţi, dar din lipsă de timp sau din diferite alte considerente nu puteți.

    De exemplu:       1. Îmi place să ies cu bicicleta prin parc atunci când afară este soare și cald.

    1. Mi-ar plăcea mult de tot să călătoresc peste tot prin lume, să văd cât mai multe locuri noi și interesante.

    1. Extragerea valorilor (împreună, o oră și 30 min.)

    Pentru acest pas aveţi fiecare nevoie de consilierea partenerului. Astfel, unul dintre voi, să spunem Partenerul A, va lua pe rând fiecare dintre activitățile pe care le-a notat la pasul 1. Dacă tu eşti Partenerul A, citește cu voce tare activitatea și apoi începe să extragi toate valorile pe care le trăieşti făcând această activitate, răspunzându-ţi la întrebări precum: Cum mă simt făcând acest lucru? Ce stare îmi dă? Ce mă atrage la această activitate? Rolul Partenerului B este de a te ajuta să descoperi răspunsul la aceste întrebări. Astfel, după ce ai identificat primele valori care ţi-au venit în minte, partenerul va putea reveni asupra întrebărilor. Partenerul consilier B va asculta activ ceea ce i se împărtășește, va susține procesul, va pune întrebări ajutătoare și va ajuta la descoperirea valorilor. Pe măsură ce îţi clarifici ce valori îţi trăieşti în acea activitate, notează-le pe o a doua foaie. Valorile pot să fie oricâte, cât de multe. Extrage tot ce poţi din fiecare activitate. Valorile se pot repeta la mai multe activităţi (chiar se va întâmpla asta).

    Un exemplu de extragere a valorilor poate fi următorul (valorile notate sunt cele scrise îngroșat):

     

    A „Îmi place să ies cu bicicleta prin parc atunci când afară este soare și cald.”

    B „Ce crezi că te atrage la această activitate?”

    A „Natura, îmi place foarte mult să fiu în natură.”

    B „Cum te simți în natură?”

    A  „Mă simt liberă (Libertatea), mă simt conectată cu tot din jurul meu (Conexiune), mă simt relaxată (Relaxare).

    B „Ce simți când te dai cu bicicleta în natură?”

    A „Mă simt vie (Vitalitate), plină de energie, sănătoasă (Sănătate), mă simt veselă și jucăușă (Veselie, Joacă)”

    B „Cum te simţi când ești afară și e cald și însorit?”

    A „Plină de Speranţă, detașată (Detașare), mă simt în Siguranță.

    B „Simţi cumva și pofta de viață făcând această activitate?”

    A „Daaaa, poftă de viaţă, da!”

     

    Observaţii pentru Partenerul A:

    • nu întotdeauna este ușor să identifici ce valori proprii trăieşti făcând o anumită activitate, dacă îți este dificil poți să închizi ochii și să îţi imaginezi că faci acel lucru: cum te simți?;
    • vei extrage valorile din aceste stări pe care ţi le conferă activitatea, de exemplu: mă simt inspirată (Inspiraţie), mă simt motivată (Motivaţie), mă simt apreciată (Apreciere), simt că iubesc (Iubire), mă simt importantă (Importanță) etc.
    • vei nota fiecare valoare exact atunci când o identifici chiar dacă se repetă de la o activitate la alta;
    • atunci când partenerul consilier îţi sugerează o valoare o notezi doar dacă rezonezi cu aceasta.

    Observaţii pentru Partenerul B:

    • vei pune întrebări legate de tot ceea ce a exprimat Partenerul A. Din fiecare informație legată de activitate se pot extrage valori importante. În cazul în care A este blocat sau nu se poate exprima, nu este convins de ce simte, îl poți ajuta prin întrebări sau sugestii;
    • vei pune accentul pe ceea ce simte Partenerul A făcând acea activitate, ce anume trăiește în acel moment;
    • vei avea grijă la anumite valori care pot ascunde mult mai multe în spate, de exemplu Banii pot ascunde valori precum Siguranţa, Puterea, Independenţa. Sau poate discutăm de Fericire, care este un element abstract. Ajută-ţi partenerul să descopere ce înseamnă pentru el fericirea, cum și-o trăiește el, cum se simte el atunci când e fericit. Vei investiga suplimentar pentru ca Partenerul A să ajungă la adevăratele valori,
    • B nu își va impune propriile păreri și trăiri asupra lui A. Rolul lui este doar de consiliere și susținere. Poate sugera anumite valori doar prin întrebări, nu prin afirmații. Iar A va nota doar acele valori cu care rezonează, pe care le simte în interiorul lui ca fiind adevărate.

    Repetă această extragere a valorilor pentru fiecare activitate pe care ai notat-o.

    Timpul acordat fiecărui partener pentru acest pas este de aproximativ 45 de minute. Este important să acordaţi timp fiecărei activități pentru a putea ajunge la valorile esenţiale. De asemenea, pasul acesta nu ar trebui să dureze mai mult de o oră/partener, altfel s-ar putea să introduceţi în listă și valori cu care nu rezonați sau pe care le-aţi preluat de la alte persoane.

    Odată ce aţi finalizat acest pas, faceți o pauză scurtă de 1-2 minute pentru detaşare și schimbaţi rolurile. E rândul tău să devii consilier. Evită să-i dictezi partenerului ce să scrie doar pentru a avea aceleași valori cu tine. E important să îl susţii în a-și descoperi propriile sale valori.

    După ce aţi terminat amândoi, mulțumiţi-vă reciproc pentru că v-aţi fost alături și v-aţi ghidat în această călătorie

    1. Etapa de conştientizare (individual, 2 min.)

    În această etapă, veți citi încă o dată, dar în gând, fiecare individual toate valorile extrase la punctul 2, chiar și cele care se repetă de mai multe ori.  Acestea sunt valorile personale ale dumneavoastră, toate! ȘI după cum vedeți, se manifestă în diferite contexte din viaţa voastră. Sunt lucrurile pe care le consideraţi importante, cele care vă aduc satisfacţie şi împlinire. Da, știm…sunt multe, dar suntem nişte fiinţe extrem de complexe

    1. Selectarea valorilor importante (individual, 10 min.)

    Acum, recitind întreaga listă cu valorile voastre personale, extrageţi fiecare individual câte 10 dintre ele, cu care rezonaţi cel mai puternic, şi notaţi-le separat. Nu contează ordinea în care le treceţi. Pot fi valori care s-au repetat de mai multe ori în listă sau care au apărut doar o singură dată, nu are relevanţă. Important în acest pas este să fiţi atenţi la felul în care vă simţiţi citind acea valoare, în ce măsură rezonaţi cu ea.

    Recitiți această listă cu cele 10 valori extrase. Acestea sunt valorile dumneavoastră de bază.

    1. Selectarea valorilor principale (individual, 5 min.)

    Recitiți încă o dată lista de 10 valori. Extrageţi din aceasta 5 valori, în ordinea importanţei, începând cu cea mai importantă, cea cu care rezonaţi cel mai puternic.

    Aceste 5 valori sunt valorile dumneavoastră principale.

    1. Conştientizarea valorilor esentiale (individual, 5 min.)

    Din lista cu cele 5 valori principale încercuiţi-le pe primele 3. Acestea sunt valorile dumneavoastră esenţiale. Acestea sunt cele care, odată trăite, vă aduc starea de mulţumire, de prezenţă şi satisfacţie.

    În orice activitate pe care o întreprindeţi, dacă lipsesc aceste valori esenţiale, indiferent cât de util este ceea ce faceţi pentru cei din jur, nu vă veţi simți împlinit şi satisfăcut. Este de-a dreptul imposibil, deoarece nu desfăşuraţi o activitate în concordanţă cu ceea ce dumneavoastră consideraţi valoros şi important.

    1. Conştientizarea valorilor esenţiale ale cuplului (împreună, 10 min.)

    După cum v-am explicat la început, valorile cuplului sunt toate valorile voastre, ale amândurora, puse la un loc. Acum, însă, vom identifica valorile esenţiale ale cuplului vostru. Pe o foaie nouă, treceţi-vă amândoi valorile esenţiale. Puteti descoperi că aveţi valori comune, ceea ce s-ar putea să vă aducă mulţumire, sau dimpotrivă, că aveţi valori complementare sau contradictorii. Acest lucru nu înseamnă nimic, nu are caracter de bine sau rău. El este pur şi simplu. Fiecare persoană este unică şi o iubim exact pentru acel ceva ce îl face unic. Important în acest moment este să îi cunoaştem, să îi respectăm şi acceptăm unicitatea. Partenerul va aduce lucruri în cuplu conform acestor valori ale sale, va încerca să se simtă împlinit prin prisma a cee ace simte el că este important. Odată conştientizate valorile partenerului, putem să îl susţinem şi să îl incurajăm în a le trăi în interiorul cuplului prin activităţile pe care le avem împreună.

    Acum încercuiţi la un loc toate valorile esenţiale, ale dumneavoastră şi ale partenerului. Acestea sunt valorile esenţiale ale cuplului vostru. Fiecare dintre ele merită conştientizată, acceptată, recunoscută şi trăită sub o formă sau alta pentru ca voi să vă simţiţi împliniţi împreuna.  Din acest punct de vedere, diferenţele acceptate şi conştientizate dintre parteneri vor aduce cuplului o bogăţie de experienţe noi, asigurând diversitatea activităţilor şi a emoţiilor trăite.

    În continuarea, autoarea menţionează:

    “Încurajându-ţi şi susţinându-ţi partenerul să trăiască în raport cu valorile sale în toate domeniile vieţii lui, contribui activ la împlinirea şi fericirea acestuia, stări cu care el se va întoarce în cuplu.

    Este important să ţineţi cont de cele 6 valori esenţiale în toate deciziile pe care le luați în calitate de cuplu. Că este vorba de amenajarea unei locuinţe, de achiziţionarea unei maşini noi, de alegerea unui concediu, uitaţi-vă mereu peste aceste valori esenţiale ale cuplului vostru. Respectåndu-le, vă asiguraţi mai multă bucurie, împlinire şi armonie în relaţia voastră.”

     

    Mi-ar face mare plăcere să vă faceţi timp şi să faceţi acest exerciţiu cu partenerul voastru şi apoi să îmi scrieţi impresiile si emoţiile trăite pe parcursul lui, dar şi un lucru frumos pe care l-aţi învăţat despre partener pe parcurs.

    “Nu te judec, dar…” (1)

    7 years ago · · Comments Off on “Nu te judec, dar…” (1)

    “Nu te judec, dar…” (1)

    Despre judecata socială

    Partea 1

     

    De câte ori nu aţi auzit în diverse contexte sociale pe cineva spunând ceva de genul: ‘’Nu te judec, dar…’’

    Şi acum eu întreb: Nu mă judeci, dar ce? Dar ai o părere despre ce ar trebui să fac sau să fi făcut? Ştii ce ar fi trebuit să zic, să simt sau cum să reacţionez? De ce? Ce te face expert/ă cu privire la situaţia în care eu mă aflu?

    Putem să nu emitem judecăţi?

    Dr. Marwa Azab ne invită în cadrul unui Ted Talk să ne imaginăm creierul nostru ca având două procesoare diferite: unul pentru activităţile logice şi conştiente şi altul pentru activităţile reflexe şi inconştiente. Primul procesor vizează activităţile voluntare, asupra cărora avem control şi care necesită timp şi efort, iar al doilea care se ocupă de acţiunile/reacţiile noastre involuntare, reflexe.

    Imaginaţi-vă astfel că aveţi în faţă o foaie pe care scrie CITEŞTE-MĂ dar aveţi instrucţiuni de a nu citi ce scrie. Credeţi că este posibil? Este posibil să nu îi judecăm pe ceilalţi mai ales că mulţi dintre noi suntem învăţati de mici să nu o facem? Cam aşa cum putem să nu citim ce scrie pe foaie, deşi instrucţiunea este să nu o facem. Este imposibil să cunoaştem pe cineva şi să nu ne creăm o părere, adică să nu emitem o judecată cu privire la acea persoană.

    Să acceptam şi să menţionăm că în primă instanţă, judecata este necesară supravieţuirii. Ne ajuta să evaluăm mediul înconjurător şi să ne asigurăm că nu suntem în pericol sau să formulăm un plan, în primul rând mental, care ne va asigura supravieţuirea.

    Ce este judecata socială?

    Teoria judecăţii sociale face referire la modul în care evaluăm o situaţie, o persoană în funcţie de propriile noastre opinii despre ce este bun sau rău, moral sau imoral, acceptabil sau inacceptabil, sigur sau nesigur. Cu alte cuvinte, ne aplicăm propriile scheme cognitive, propriile convingeri asupra mediului înconjurător pentru a şti cum să relaţionăm cu el în continuare. Teoria judecăţii sociale este de acord că judecata este un proces care are loc în subconştient, în momentul perceperii situaţiei/persoanei.

    Când prinde judecata socială valenţe negative?

    Convingerile noastre sunt subiective. Încercările şi aşteptările noastre ca ceilalţi să “trăiască” în funcţie de ele ne împiedică de cele mai multe ori să cunoaştem persoana de lângă noi aşa cum este ea cu adevărat.

    Să ne imaginăm că aţi crescut într-un mediu în care vi s-a repetat constant că oamenii bogaţi nu sunt cinstiţi şi că nimeni nu ajunge să aibă avere fără să încalce o regulă sau două. Aţi integrat această schema cognitivă şi trăiţi şi dvs. cu aceeaşi  convingere. Anii trec şi la facultate cunoaşteţi colegi care aflaţi că fac parte dintr-o pătură socială superioară. Ce veţi gândi despre ei? Dar despre părinţii lor?  Vă veţi acorda timp să îi cunoaşteţi sau îi veţi judeca, prin asociere şi pe părinţii lor, în funcţie de convingerea dvs. că oamenii bogaţi nu sunt tocmai cinstiţi?

     

    Dar ce de îi judecăm pe cei din jur? Ce ne împinge să o facem?

    4 motive pentru care îi judecăm pe ceilalţi

    1. Nu suntem siguri pe noi. Motivul principal pentru care emitem judecăţi eronate despre ceilalţi este că nu avem încredere în noi sau suntem nemulţumiţi de ceva din viaţa noastră. Deşi judecându-i pe ceilalţi nu ne ajută la ridicarea stimei de sine, ne simţim puţin mai bine când îi desconsiderăm pe ceilalţi, dându-ne un fals sentiment de superioritate.
    2. Ne este teamă. Dacă ceva ne inspiră frică sau ne intimidează, vom încerca să găsim modalităţi de a desconsidera sursa fricii. În concluzie, vom emite judecăţi, în loc de a ne înfrunta sursa emoţiei.
    3. Ne simţim singuri. Judecându-i pe alţii ne dă un fals sentiment de apropiere cu “co-conspiratorii” noştri. Din păcate însă, legăturile care se creează astfel sunt superficiale, deoarece ele se bazează pe o serie de neadevăruri.
    4. Dorinţa noastră de schimbare. Când ne-am dori ca viaţa noastră să fie diferită, ne este foarte uşor să îi judecăm pe cei care au deja ce noi nu. Gelozia ne oferă toate premisele pentru a face judecăţi rapide şi de cele mai multe ori eronate.

    În concluzie, când emitem judecăţi despre cei din jur, are prea puţină legătură cu ei, dar foarte multă cu noi – cum ne vedem pe noi înşine, cum ne evaluăm pe noi înşine, ce acceptăm sau nu la noi, care sunt frustrările, neajunsurile şi aspiraţiile noastre.

    Faceţi aşadar un pas înapoi şi când vă surpindeţi judecând rapid pe cineva, întrebaţi-vă ce refuzaţi să vedeţi la dvs. şi la viaţa voastră.

    Resurse:

    https://www.psychologytoday.com/us/blog/neuroscience-in-everyday-life/201610/why-is-it-impossible-not-judge-people

    http://www.positivelypresent.com/2009/05/stop-judging.html

    https://www.youtube.com/watch?v=QSDfh-qEWFc

    Mă aşteptam ca…

    7 years ago · · Comments Off on Mă aşteptam ca…

    Mă aşteptam ca…

     

    “Iubirea e-o panză de păianjen, plină de speranţe prăfuite şi de aşteptări flămânde.”

    Sorin Şomandra

    Da, nu e indicat să avem aşteptări de la cei din jur. Dar, e greu să nu îţi doreşti ca cei din jur să se comporte într-un anumit fel sau să zică anumite lucruri, mai ales dacă respectivele acţiuni îţi pot îndeplini anumite nevoi.

    Aşa că haideţi să trecem în revistă câteva aşteptări pe care este posibil să le aibă femeile şi bărbaţii într-un cuplu sau într-o căsnicie.

     

    5 aşteptări injuste pe care le-ţi putea avea de la soţia ta

    • Să te aştepţi ca ea să aibă întotdeauna nevoie de tine

    Da, unele dintre noi putem fi mai neîndemânatice când vine vorba de a bate un cui, dar asta nu înseamnă că nu ne-ar putea reuşi. Ce vă rugăm este să nu presupuneţi din start că nu am putea face una sau alta şi să ne respectaţi atât punctele forte, cât şi cele … mai puţin forte. J

    • Să te aştepţi să nu aibă niciodată nevoie de ajutorul dvs.

    Şi acum cred că înţelegi ce vreau să spun – cu ajutorul unei întrebări vei afla exact de ce anume are soţia ta nevoie. Deşi ne-ar plăcea uneori să ne citiţi gândurile, ne bucurăm că sunteţi în viaţa noastră şi că ne putem baza pe voi când este cazul.

    • Să te aştepţi să fie mereu pregătită pentru sex

    Potrivit cercetătorilor de la Universitatea de Stat din Ohio, bărbaţii se gândesc la sex de 19 ori pe zi, iar femeile de 10 ori. Pentru femei, viaţa sexuală are mai multe valenţe, pe lângă cea fizică. Intimitatea sexuală are şi pentru noi implicaţii emoţionale şi spirituale.

    • Să te aştepţi că va fi de acord cu tine asupra chestiunilor financiare

    Finanţele într-un cuplu constituie poate cel mai delicat subiect de discuţie. În unele cupluri, doar unul dintre cei doi se ocupă de finanţe, iar în altele, cheltuielile sunt planificate şi hotărâte împreună. Vorbiţi sincer şi deschis despre acest aspect, mai ales dacă aţi facut un angajament pe viaţă.

    • Să te aştepţi ca ea să ştie în orice moment că o iubeşti

    Ştiţi gluma aceea : “Ţi-am zis că te iubesc când ne-am căsătorit… Dacă se schimbă ceva, te anunţ.” Soţiile vor să audă şi să simtă cât mai mult şi cât mai des că sunt iubite şi apreciate. Nu presupune că ştie acest lucru doar pentru că au spălat vasele sau pentru că i-ai luat un ceas cadou.

     

    ”Daca nu astepti nimic de la nimeni, nu esti niciodata dezamagit.”

    Sylvia Plath

     

    5 aşteptări injuste pe care le-ai putea de la soţul tău

    • Te aştepţi că trebuie să te înţeleagă întotdeauna

    După cum bine ştiţi, diferenţele între bărbaţi şi femei – modul în care gândesc şi acţionează, nu sunt doar foarte evidente, ci şi amuzante uneori. Ştim că doar numai prietenele noastre vor înţelege importanţa unui nou ruj, când mai avem vreo cinci acasă. Nu putem aştepta ca partenerul nostru să ne înţeleagă tot timpul, mai ales pentru că nici noi nu îi înţelegem mereu, aşa-i?

    • Te aştepţi ca el să nu fie niciodată ispitit de alte femei

    Am auzit undeva că bărbaţii se îndrăgostesc de ce văd şi femeile de ce aud. Ei bine, bărbaţii vor fi cu atât mai tentaţi, având în vedere societatea bombardată de sexualitate. Este important, încă o dată, să acceptăm diferenţele dintre noi şi ei şi să ne păstrăm încrederea în partenerii noştrii.

    • Te aştepţi să te facă mereu fericită

    Speranţa mea este ca, în cadrul unui cuplu, momentul în care fiecare înţelege că toată fericirea nu stă în mâinile celuilalt, să vină cât mai repede. Nu numai pentru că nu e corect să punem o aşa presiune asupra unui singur om, dar nu putem să îl facem pe el responsabil de ceva ce este în primul rând, datoria noastră.

    • Te aştepţi să îţi poată citi gândurile

    Ne aşteptăm ca partenereul nostru să ştie dintr-o privire ce ne-a deranjat sau să ştie exact cu ce ne-a supărat, atunci când îl tratăm cu răceala. Dar doar dacă unele lucruri pentru tine sunt clare şi pentru că din perspectiva ta lucrurile arată într-un anumit fel, nu înseamna că şi realitatea lui este aceeaşi. Şi dacă mai adaugăm şi diferenţele dintre sexe pe care le-am menţionat mai sus, realizăm că cea mai bună rezoluţie este să răspunzi clar şi calm când eşti întrebată: “Ce ai? Ce s-a întâmplat? De ce te porti aşa?”

    • Te aştepţi să aibă aceleaşi priorităţi zilnice ca tine

    E sâmbătă – el vrea să se relaxeze şi să se uite la TV, iar tu ştii că trebuie făcute nişte cumpărături şi ai vrea sa mergeţi şi în vizita la nişte prieteni. Nu este o tragedie că aveţi aşteptări diferite de la ziua de weekend şi nici că el nu ţi-a citit gândurile în timp ce dormeai ca să ştie ce îţi doreşti. Soluţie? Vorbiţi despre dorinţele şi planurile voastre şi stabiliţi împreună cum urmează să petreceţi ziua.

    Tu ce aşteptări nocive ai de la partenera/ul ta/tău?

    Cum îţi poţi ajuta partenerul

    7 years ago · · Comments Off on Cum îţi poţi ajuta partenerul

    Cum îţi poţi ajuta partenerul

    “Întâlnirea a doua persoane este ca şi contactul a două substanţe chimice; dacă este vreo reacţie, amândouă sunt transformate.”

    Carl Gustav Jung

     

    Viaţa de cuplu poate fi nemaipomenită. Momente romantice, declaraţii de dragoste, siguranţa şi intimitatea emoţională sunt doar unele din beneficiile si bucuriile pe care ni le aduce o relaţie de cuplu matură şi asumată. Dar odata cu acestea, vine şi acceptarea vulnerabilităţii. Şi nu doar vulnerabilitatea de a fi rănit/ă de faptele sau vorbele partenerului, dar şi vulnerabilitatea în faţa stărilor emoţionale negative ale partenerului. Aţi observat că atunci când un coleg sau o cunoştinţă este trist/ă sau furios/ă, reuşim să rămânem imuni la starea lor emoţională şi să oferim un cuvânt de alint sau să ajutăm într-un fel sau altul? Dar atunci când partenerul nostru este furios, trist, iritat sau gelos şi emoţiile noastre pornesc în propriul lor roller coaster? Ce putem face pentru ca starea emoţională negativă a partenerului nostru să nu o influenţeze pe a noastră? Haideţi să vedem:

    • Identifică şi înţelege reacţiile tale

    Tinerii doctorii sunt învăţaţi că dacă în timpul interviului cu vreun pacient, încep să se simtă trişti sau depresivi, este de cele mai multe ori pentru că pacientul este despresiv. Aşa e, stările emoţionale sunt contagioase. De ce fugim repede la prieteni când suntem trişti? Pentru că datorită relaţiei apropiate, starea lor emoţională calmă sau chiar fericită, va fi cel mai probabil molipsitoare.

    • Înţelege că eşti responsabil/ă doar pentru starea ta emoţională, nu şi a partenerului

    În aceeaşi măsură, nu va fi de foarte mare ajutor dacă atunci când partenerul este nervos, ne enervăm şi noi şi începem să enumerăm reproşuri. Nu numai că îi va accentua starea, dar foarte posibil va crea şi un conflict între noi. Astfel, cel mai bun mod în care ne putem ajuta partenerul să revină la o stare emoţională mai pozitivă, este să ne distanţăm un pic şi să ne îngrijim de noi înşine.

    • Nu o lua personal şi comunică cu partenerul

    De cele mai multe ori, dacă nu ştii ce a cauzat starea de spirit negativă a partenerului, este foarte probabil să nu fie vina ta. Poţi să îi spui: “Observ că eşti supărat/ă, nervos/nervoasă sau iritat/ă. Ai vrea să vorbeşti despre asta sau doreşti să fi lăsat/ă puţin în pace?” Atât timp cât partenerul ştie că eşti acolo pentru el/ea când vrea să se descarce, totul va fi bine atât pentru voi doi în parte, cât şi pentru relaţia voastră.

    • Foloseşte umorul

    Aproape orice situaţie încărcată poate fi detensionată folosind umorul. O glumă bună, o poveste comună care ştii că vă face mereu să râdeţi vă poate ajuta partenerul să se calmeze şi să iasă din straea tensioanată şi încărcată în care se află. Dar aveţi grijă ca umorul să fie unul deştept şi nu unul prin care vă luaţi peste picior partenerul.

    • Faceţi un plan înainte

    Daca ştiti că un anumit eveniment sau întâlnire îi creează partenerului dumneavoastră un disconfort, vedeţi dacă puteţi să evitaţi sau să micşoraţi impactul acesteia. De exemplu, ştiind cât de mult îi “place” soţului meu să stea în trafic, în momentul în care ştiu că vom pleca din Bucureşti la o oră de vârf, salvez pe telefon vreo două, trei showuri de stand-up comedy şi le ascultăm până ieşim din oraş, făcând lungile minute mai relaxante.

     

    Fiecare cuplu este diferit, aşa cum fiecare persoană diferă în atâtea feluri. Este foarte posibil ca o modalitate pe care un cuplu o foloseşte să nu funcţioneze pentru altă pereche şi tot aşa.

    Dar dacă aţi găsit o serie de modalităţi care vă ajută pe amândoi, continuaţi, iar dacă nu, poate acest articol vă ajută.