[text* name placeholder "Numele complet...]

    Sunt de acord cu Termenii și condițiile și am citit și sunt de acord cu
    and agree Politica de confidențialitate.

    Programați o vizită

    Sunteți mai mult decât bineveniți să ne contactați cu o solicitare de întâlnire oricând doriţi.

    Sunați-ne:
    +40 762 654 932

    Trimite un email:
    oanazarcada@gmail.com

    Alegerea este a ta!

    8 years ago · · Comments Off on Alegerea este a ta!

    Alegerea este a ta!

    Viaţa este alcătuită dintr-o multitudine de culori şi nuanţe, iar ALEGEREA este a noastră asupra cărora decidem să ne concentrăm. Chiar dacă o întâmplare este la început învelită în nuanţe triste şi închise, e posibil oare cu timpul să o vedem în alte culori – mai calde, mai deschise?

    Pierderea unui loc de muncă este iniţial o tragedie, o experienţă cu greu îmbrăţişată. Dar dacă lăsam să treacă ceva timp, realizăm că cele întâmplate au deschis uşa pentru multe alte oportunităţi, un nou job care poate ne place mai mult sau va fi mai bine plătit.

    Şi atunci avem o alegere: lăsăm pierderea locului de muncă să fie în continuare învăluită în culori reci sau acceptam că a fost doar o primă etapă spre un prezent şi viitor mai fericit.
    Putem astfel să pictam iar tabloul, dar de data aceasta în culori şi nuanţe dechise şi calde?

    ALGEREA ESTE LA TINE!🌈🆒

     

     

     

     

    1 MESAJ NOU!

    8 years ago · · Comments Off on 1 MESAJ NOU!

    1 MESAJ NOU!

    Pe când aveam vreo 10 ani, am descoperit în casă două cutii de pantofi, ambele pline cu scrisori. Înainte de a apuca să îmi satisfac curiozitatea, răsfoindu-le, mama mea a intrat în cameră, a luat una la întamplare şi mi-a citit-o. Cuvinte frumoase, poveşti interesante, amintiri dragi – scrisoriile  părinţilor mei, erau pline de ele. Am înţeles că atât timp cât tata a fost în armată, văzându-se uneori la două săptămamâni, şi-au scris zeci de scrisori. Au scris mii de rânduri în care îşi declarau dragostea, în care se asigurau reciproc că sunt încă unul în mintea si sufletul celuilalt şi îşi făceau planuri de viitor.

    Eu nu am scris nicio scrisoare de dragoste soţului meu şi nici el mie. Am trimis şi primit, în schimb, emailuri si SMS-uri cu aceeaşi încărcătură emoţională ca şi scrisorile părinţilor mei. Avem beneficiul vitezei secolului în care trăim, în care mesajele noastre pot ajunge mult mai repede decât o scrisoare, aşa că haideţi să profitam de aceste avantaje pentru a menţine romantismul în relaţiile noastre şi pentru a spune ce simţim chiar şi atunci când nu suntem în prezenţa partenerului nostru.

    Că vorbim de un SMS (dar nu scris la volan, da?), de un bileţel ascuns în buzunarul sacoului sau un email pe care să îl citească seara, în drum spre casă, haideţi sa le spunem mai des celor dragi ce înseamna pentru noi.

    Cum îţi poţi ajuta partenerul

    8 years ago · · Comments Off on Cum îţi poţi ajuta partenerul

    Cum îţi poţi ajuta partenerul

    “Întâlnirea a doua persoane este ca şi contactul a două substanţe chimice; dacă este vreo reacţie, amândouă sunt transformate.”

    Carl Gustav Jung

     

    Viaţa de cuplu poate fi nemaipomenită. Momente romantice, declaraţii de dragoste, siguranţa şi intimitatea emoţională sunt doar unele din beneficiile si bucuriile pe care ni le aduce o relaţie de cuplu matură şi asumată. Dar odata cu acestea, vine şi acceptarea vulnerabilităţii. Şi nu doar vulnerabilitatea de a fi rănit/ă de faptele sau vorbele partenerului, dar şi vulnerabilitatea în faţa stărilor emoţionale negative ale partenerului. Aţi observat că atunci când un coleg sau o cunoştinţă este trist/ă sau furios/ă, reuşim să rămânem imuni la starea lor emoţională şi să oferim un cuvânt de alint sau să ajutăm într-un fel sau altul? Dar atunci când partenerul nostru este furios, trist, iritat sau gelos şi emoţiile noastre pornesc în propriul lor roller coaster? Ce putem face pentru ca starea emoţională negativă a partenerului nostru să nu o influenţeze pe a noastră? Haideţi să vedem:

    • Identifică şi înţelege reacţiile tale

    Tinerii doctorii sunt învăţaţi că dacă în timpul interviului cu vreun pacient, încep să se simtă trişti sau depresivi, este de cele mai multe ori pentru că pacientul este despresiv. Aşa e, stările emoţionale sunt contagioase. De ce fugim repede la prieteni când suntem trişti? Pentru că datorită relaţiei apropiate, starea lor emoţională calmă sau chiar fericită, va fi cel mai probabil molipsitoare.

    • Înţelege că eşti responsabil/ă doar pentru starea ta emoţională, nu şi a partenerului

    În aceeaşi măsură, nu va fi de foarte mare ajutor dacă atunci când partenerul este nervos, ne enervăm şi noi şi începem să enumerăm reproşuri. Nu numai că îi va accentua starea, dar foarte posibil va crea şi un conflict între noi. Astfel, cel mai bun mod în care ne putem ajuta partenerul să revină la o stare emoţională mai pozitivă, este să ne distanţăm un pic şi să ne îngrijim de noi înşine.

    • Nu o lua personal şi comunică cu partenerul

    De cele mai multe ori, dacă nu ştii ce a cauzat starea de spirit negativă a partenerului, este foarte probabil să nu fie vina ta. Poţi să îi spui: “Observ că eşti supărat/ă, nervos/nervoasă sau iritat/ă. Ai vrea să vorbeşti despre asta sau doreşti să fi lăsat/ă puţin în pace?” Atât timp cât partenerul ştie că eşti acolo pentru el/ea când vrea să se descarce, totul va fi bine atât pentru voi doi în parte, cât şi pentru relaţia voastră.

    • Foloseşte umorul

    Aproape orice situaţie încărcată poate fi detensionată folosind umorul. O glumă bună, o poveste comună care ştii că vă face mereu să râdeţi vă poate ajuta partenerul să se calmeze şi să iasă din straea tensioanată şi încărcată în care se află. Dar aveţi grijă ca umorul să fie unul deştept şi nu unul prin care vă luaţi peste picior partenerul.

    • Faceţi un plan înainte

    Daca ştiti că un anumit eveniment sau întâlnire îi creează partenerului dumneavoastră un disconfort, vedeţi dacă puteţi să evitaţi sau să micşoraţi impactul acesteia. De exemplu, ştiind cât de mult îi “place” soţului meu să stea în trafic, în momentul în care ştiu că vom pleca din Bucureşti la o oră de vârf, salvez pe telefon vreo două, trei showuri de stand-up comedy şi le ascultăm până ieşim din oraş, făcând lungile minute mai relaxante.

     

    Fiecare cuplu este diferit, aşa cum fiecare persoană diferă în atâtea feluri. Este foarte posibil ca o modalitate pe care un cuplu o foloseşte să nu funcţioneze pentru altă pereche şi tot aşa.

    Dar dacă aţi găsit o serie de modalităţi care vă ajută pe amândoi, continuaţi, iar dacă nu, poate acest articol vă ajută.

    Rezoluţie: Să mă iubesc mai mult!

    8 years ago · · Comments Off on Rezoluţie: Să mă iubesc mai mult!

    Rezoluţie: Să mă iubesc mai mult!

    După cum este obiceiul la început de an, ne setăm o serie de obiective pentru următoarele luni. Astfel, m-am găsit la începutul anului făcând două lucruri: analizând anul 2017 şi gândindu-mă la ce îmi doresc pentru 2018. Mi-am notat ce urmăresc pe plan profesional, ce mi-ar plăcea să experimentez pe plan social sau ce locuri aş vrea să vizitez anul acesta. Întrebându-mă ce mi-aş dori pe plan personal, dar şi ce mi-aş dori pentru familia şi prietenii mei, am realizat că cel mai frumos cadou pe care 2018 l-ar putea face ar fi să ne înveţe pe toţi să ne iubim mai mult.

     

    8 motive pentru care „Mă iubesc mai mult în noul an” este cea mai bună rezoluţie

     

    1. A te iubi pe tine mai mult poate deschide calea spre relaţii armonioase şi durabile.

    Cu toţii ne dorim ca cei din jurul nostru să ne placă şi greşim uneori când, de teamă să nu fim agreaţi sau acceptaţi, ne comportăm nenatural, spunem altceva decât ceea ce simţim sau gândim. Astfel, ne pierdem autenticitatea iar relaţiile create ca urmare nu sunt unele reale. În momentul în care alegem să ne iubim şi să ne acceptăm, reuşim să fim autentitici în interacţiunile de zi cu zi şi să dezvoltăm relaţii aromioase şi durabile.

    1. A te iubi pe tine mai mult deschide calea spre iertare…a ta şi a celorlalţi

    În momentul în care ştim exact cine suntem, ce putem şi care ne sunt limitele, realizăm că iertarea este un cadou pe care ni-l facem nouă înşine. În ceea ce ne priveşte, e benefic să realizăm că a trăi în trecut nu ne ajută cu nimic, că regretele sunt oarecum inevitabile şi că este datoria noastră să trăim în prezent, nu în trecut sau viitor. Iertarea celorlalţi este tot un cadou pe care ni-l facem nouă şi îl facem abia atunci când realizăm cât de nocive ne sunt resentimentele.

    1. A te iubi pe tine mai mult te poate relaxa

    Ideea de perfecţionism implică scenarii „alb sau negru” sau „totul sau nimic” care pavează de cele mai multe ori drumul spre nefericire sau în unele cazuri, chiar depresie. În afara situaţiilor în care „perfecţionsimul îmbracă forme normale, sănătoase, echilibrate”, ne putem găsi în situaţii în care suntem atât de îngrijoraţi de neajunsurile sau imperfecţiunile noastre (crezând cu tărie că şi ceilalaţi sunt atenţi la aceleaşi lucruri ca şi noi), încât pierdem din vedere că fiecare om are limitele lui şi uităm să oferim atenţie calităţilor sau realizărilor noastre. Iubirea de sine nu ne spune că trebuie să excelam la fiecare pas, ci că trebuie să facem tot posibilul să fim cea mai bună variantă a noastră, zi după zi.

    1. A te iubi pe tine mai mult te ajută să accepţi mai uşor conflictele

    Aud des persoane mărturisind că nu le plac conflictele şi că ar face orice să le evite. Motivele diferă, dar de cele mai multe ori, oamenii nu îmbrăţişează stările conflictuale de teama de a fi răniţi (sau a răni la rândul lor) sau judecaţi. Iar aceste temeri vin de cele mai multe ori ca urmare a stimei de sine scăzute şi a lipsei iubirii de sine. În consecinţă, iubirea de sine aduce cu ea conştientizarea că părerea noastră merită să fie auzită, posibilitatea de a accepta opiniile diferite ale celorlalţi, dar şi încrederea în noi că această dispută este doar una din multele pe care le vom putea înfrunta.

    1. A te iubi pe tine mai mult te îndeamna să îţi accepţi vulnerabilitatea

    „Vulnerabilitatea este calea către iubire, prieteni şi relaţii durabile. Este poarta către simţul conexiunii cu ceilalţi şi al apartenenţei. […] Vulnerabilitatea presupune onestitate atât faţă de noi înşine, cât şi faţă de ceilalaţi”.

    1. A te iubi pe tine mai mult te ajută să te mobilizezi

    Iubirea şi stima de sine ne permit să ne setăm obiective clare şi să ne mobilizăm energia astfel încât fiecare plan să se concretizeze, cu scopul de a ne dezvolta pe toate planurile. Cu o imagine clară a ceea ce ne dorim şi realizând un plan detaliat, ne este mai uşor să ne  urmărim realizările. Astfel, fiecare progres al nostru în îndeplinirea planurilor, ne creşte încrederea în forţele proprii şi ne oferă energia necesară pe mai departe.

    1. A te iubi pe tine mai mult te ajută să iei cele mai bune decizii

    În momentul în care ne permitem să fim noi înşine şi ne dorim să creştem, putem lua deciziile care ne aduc cele mai multe oportunităţi de dezvoltare. Fără decizii luate din teamă sau poate doar din obişnuiţă, ne putem bucura de un infinit de provocări şi oportunităţi noi care ne pot dezvoltă abilităţile sau forma unele noi.

    1. A te iubi pe tine mai mult înseamnă mai puţine regrete pe viitor

    Atunci când acţionăm în concordanţă cu cine suntem cu adevărat, cu binele nostru suprem în gând şi cu intenţia de a ne dezvolta, deciziile noastre nu pot lăsa mare loc pentru regrete. De aceea, a ne iubi pe noi înşine înseamnă în multe instanţe să ne punem pe primul plan, să ne ascultăm intuiţia şi să avem încredere în noi că luăm cele mai bune decizii în concordanţă în primul şi în primul rând cu NOI.

    Sunt sigură că cele enumerate mai sus sunt doar o parte din motivele pentru care alegerea de a ne iubi pe noi înşine este cea mai bună pentru fiecare persoană în parte. Iubirea de sine este sinonimă cu respectul de sine concomitent cu respectarea celor din jur. Iubirea de sine este îngăduinţă faţă de noi fără a exclude compasiune pentru ceilalţi. Iubirea de sine ne cere să ne cucerim pe noi înşine la fel de aprig cum încercăm să îi facem pe cei din jur să ne placă şi iubească.

     

    Sper ca anul 2018 să vă aducă multă iubire de la cei dragi vouă, dar mai ales ca voi să alegeţi să vă oferiţi iubire, mai multă decât aşteptaţi din afară.

     

    Referinţe:

    David R. Hamilton: „I Love Me. Calea spre iubirea de sine

    10 reguli pentru o ceartă sănătoasă

    8 years ago · · Comments Off on 10 reguli pentru o ceartă sănătoasă

    10 reguli pentru o ceartă sănătoasă

    „Nu-ţi fie frică de cei ce se ceartă, ci de cei ce se dau în lături.”

    Marie von Ebner-Eschenbach

    Suntem învăţaţi că noţiunea de „ceartă” nu are conotaţii benefice sau constructive. Suntem sfătuiţi să ne ferim de situaţiile în care o ceartă ar putea lua naştere şi să ne reprimăm orice replică ce ar putea conduce la o stare conflictuală. Însă se pare că această abordare nu este cea mai sănătoasă pentru viaţa de cuplu. Natura ne-a proiectat în aşa fel încât să trăim în comunităţi şi să ne construim o viaţă împreună, o viaţă de cuplu. Însă aşa cum găsim asemănări între noi, aşa găsim şi diferenţe de opinii, de percepţie şi astfel apar conflictele.

     

    „Fără ceva fricţiuni, viaţa n-ar mai avea nici un haz.”

     

    De obicei, diferenţele sunt tratate în cuplu precum este şi gunoiul menajer: unii îl duc afară în fiecare zi,  puţin câte puţin, alţii îl lasă să se strângă până nu mai au loc de el. O ceartă sănătoasă poate aduce un mare plus relaţiei de cuplu, poate suda cuplul şi îl poate duce la o altă etapă a lui de dezvoltare.

    Porinind de la premisa că fiecare cuplu are la bază noţiunile de respect, sinceritate şi comunicare, o ceartă sănătoasă poate fi tocmai ce îi trebuie fiecaruia pentru a se bucura încă odată de relaţia de cuplu. Da, trebuie să ne simţim în siguranţă pentru a avea o discuţie în contradictoriu cu partenerul/a şi dacă acest lucru nu se întamplă, disputele nu vor fi unele corecte sau sănătoase.

    Cercetătorii şi psihologii au elaborat o serie de reguli pentru o ceartă sănătoasă. O serie de reguli pe care dacă le urmăm putem vedea că cele mai fericite cupluri nu sunt cele care nu se ceartă, ci cele care şi-au stabilit o serie de reguli şi se ceartă sănătos.


    Analizează cu grijă adevăratul motiv

    Înainte de orice, specialiştii recomandă să ne gândim de două ori înainte de a iniţia o ceartă. Să ne fie clar ce ne-a deranjat şi dacă merită să creem o stare conflictuală. Te-a deranjat că a uitat să aranjeze pantofii pe holul de la intrare sau că a cheltuit ultimii banii pe două perechi noi de pantofi? (da, sunt bărbaţii care pot face asta)


     

    Regula nr. 1 – Discutaţi pe rând, o singură problemă

    O ceartă sănătoasă nu ar trebui să înceapă cu „De când nu ai mai dus şi tu gunoiul?” şi să continue cu „Îţi pasă mai mult de ce zice mama ta decât ce zic eu”. Fiecare temă de discuţie ar trebui tratată separat şi cu aceeaşi seriozitate ca şi celelate, astfel încât la sfârşitul ei să fie clar tuturor care sunt neplăcerile şi care sunt soluţiile propuse. Dacă se tratează mai multe subiecte în acelaşi timp, cearta va deveni una gălăgioasă, extenuantă şi „concentrată” doar pe neajunsuri, frustrări, neplăceri, în schimbul unei mai bune cunoaşteri a partenerului şi a rezolvării conflictului.

    Regula nr. 2 – Fără cuvinte ofensatoare şi gesturi obscene sau violente

    Dacă respectul este prezent în relaţia de cuplu, el ar trebui să fie de asemenea prezent şi în timpul unei certe. Pentru o dispută sănătoasă, fiecare persoană trebuie să se simtă în siguranţă pentru a spune ce simte şi gândeşte. Ei bine, cuvintele ofensatoare şi gesturile violente nu sunt indicatorul unui spaţiu securizant; ele spun persoanei jignite că nu este apreciată, că părerea ei nu este importantă şi astfel şansele la un dialog sincer şi sănătos se diminuează.

    Regula nr. 3 – Vorbeşte despre tine, nu despre partener

    De cele mai multe ori, certurile încep în urma unei interpretări (de cele mai multe ori) eronate a faptelor partenerului. Vi s-a întâmplat ca partenerul dvs. să vină acasă, obosit după o zi de mună, să se aşeaze la televizor fără să pară interesat de dvs. sau dornic de vorbă? Şi aţi tras concluzia că nu are chef de dvs., că vă ignoră şi nu îi pasă de dvs.?  Aceast gen de interpretări duc la o serie de emoţii deloc uşor de gestionat şi ulterior la reproşuri şi ceartă. Vorbiţi despre ce simţiţi şi gândiţi dvs., nu despre ce presupuneţi că simte şi gândeşte partenerul. Adică în loc de a spune „Eşti un nesimţit, nici nu mă bagi în seamă”, putem spune „Mă simt neglijată când vii acasă şi nu vorbeşti cu mine”

     

    Fii reflexiv, nu reactiv.

     

    Regula nr. 4. – Vorbiţi pe rând

    Ideea de ceartă implică de cele mai mult ori o imagine gălăgioasă, cu ton ridicat, ambele persoane vorbind în acelaşi timp şi astfel mesaje importante sunt pierdute în comunicare. Dacă însă traducem o ceartă sănătoasă într-un dialog în care fiecare vorbeşte pe rând şi încorporează atât un feedback la cele spuse de partener, dar şi o nouă idee, suntem cu un pas mai aproape de o ceartă constructivă.

    Regula nr. 5 – Nu aduceţi trecutul în discuţie

    O stare tensionată ne aduce de cele mai multe aminte şi de alte situaţii în care ne-am simţit similar. De aici până la a aduce în mijlocul certei aspecte din trecut, discutate sau nu anterior, este doar un pas. Dacă te-a deranjat ceva acum două săptămâni, dar ai ales să nu vorbeşti despre acel lucru, lasa-l fix acolo unde este, în trecut. Concentrează-te pe aspectele actuale, pe ce anume te deranjează în prezent.

    Regula nr. 6 – Nu aduceţi în discuţie despărţirea/divorţul

    Ameninţarea cu despărţirea sau divorţul duce la destămarea acelui spaţiu securizant de care vorbeam mai devreme – care este baza unei certe „corecte”. Poate declanşa teama de abandon la partener şi acesta poate ulterior să se îndoiască de dorinţa dumneavostră de a continua relaţia.

    Regula nr. 7 – Faceţi compromisuri bine gândite

    Ne îndragostim atunci când găsim pe cineva care gândeşte ca noi, observă acelaşi lucruri ca şi noi, are cam aceleaşi aspiraţii ca şi noi. Însă, nu tot timpul ambii parteneri vor cădea de acord sau vor fi pe aceeaşi lungime de undă. Tocmai de aceea suntem sfătuiţi să facem compromisuri. Dar nu cu una, cu două, nu cu privire la orice, oricând. Tendinţa de a fi de acord cu orice, de a compromite orice din dorinţa de împăcare, va duce încetul cu încetul la pierderea identităţii proprii. Astfel, aduceţi în discuţie o perioadă în care vă puteţi gândi la un compromis sau o perioadă de probă a compromisului discutat.

     

    „Nu uita că scopul oricărei certe este sa ducă la apropiere”

     

    Regula nr. 8 – Găsiţi aspecte asupra cărora sunteţi de acord

    Aproape în orice dispută puteţi găsi măcar un aspect cu privire la care să fiţi de acord. A avea un aspect asupra căruia sunteţi de acord constituie un mare avantaj în drumul spre reconciliere şi reluare a relaţiei cu mai multă înţelegere şi înţelepciune.

    Regula nr. 9 – Luaţi o pauză

    „Uneori certurile devin exagerate – obositoare, înfricoşătoare ori copleşitoare – sau pur şi simplu se declanşeaza într-un moment nepotrivit.” Stabiliţi de comun acord să luaţi o pauza de la discuţie şi să o reluaţi în alt moment. Nu înţelegeţi că vă spun să evitaţi discuţia sau problema, doar că în momentul în care încărcătura emoţională este prea mare sau vedeţi că discuţia nu duce nicăieri, o puteţi relua peste 10, 20 minute. Această tehnica poate foarte uşor dezarma „grenada disputei” şi vă oferă fiecăruia răgaz să reevaluaţi situaţia cu pricina.

    Regula nr. 10 – Faceţi ceva plăcut în timpul pauzei

    În timpul pauzei sugerate mai sus, dacă este posibil, faceţi ceva pe cont propriu – ceva ce vă place, vă relaxează – o plimbare în jurul blocului sau vizionarea filmuleţelor amuzante cu pisici. Aveţi astfel răgaz să vedeţi ce vă nemulţumeste mai exact, să cântăriţi mai bine cele tocmai discutate şi să vă detensionaţi. Aceşti ultimi doi paşi pot fi foarte bine urmaţi nu de o reluare a disputei, ci de o încheiere a ei într-un ton călduros şi plin de încredere.

     


    Regula nr. 11 – Nu vă culcaţi certaţi

    Deşi nu toată lumea ar fi de acord cu mine, eu am ascultat sfatul mamei mele de dinainte de a mă mărita – „Nu vă culcaţi nicioadată certaţi”. De comun acord, am transformat acest sfat într-o regula în relaţia noastră de cuplu şi în 10 ani de relaţie nicio ceartă nu a ţinut până a doua zi.


     

    Ajungem de cele mai multe ori să adoptăm stiluri de rezolvare a conflictelor similare cu cele pe care le-am observat acasă. Poate am văzut cum mama şi tata ţipau unul la altul sau cum tata ţipa şi mama tăcea, refuzând să ia parte la conflict. Aţi analizat cu această ocazie modul în care decurg certurile la dvs. în cuplu? E vreunul dintre voi care fuge de conflict, care tace când dvs. vreţi să discutaţi o problemă? Vreunul dintre voi mai scapă vreo înjurătură sau vreun cuvânt obscen?

    Folosiţi deja vreuna din regulile de mai sus? Aveţi alte reguli deja setate? Oricare ar fi ele, atât timp cât au fost stabilite de comun acord, respectaţi-le şi discuţiile în contradictoriu pot lua încet – încet locul certurilor. Conflictele care vă consmau uneori cu zilele, pot acum să se rezolve în aceeasi zi şi fără resentimente ulterioare.

     

    Referinţe:

    Cărţi:

    • Steve Biddulph, Sarah Biddulph – „Iubirea de construieşte în doi”

    Online:

     

     

     

     

     

     

    8 moduri pentru dezvoltarea încrederii în sine

    8 years ago · · Comments Off on 8 moduri pentru dezvoltarea încrederii în sine

    8 moduri pentru dezvoltarea încrederii în sine

    “În obţinerea succesului, un rol vital îi revine tocmai respectului de sine.”

    Colin Turner

     

    Oamenii de succes emană o mare încredere în sine şi, pe bună dreptate, deoarece ei cred în forţele proprii şi ştiu că pot realiza orice îşi propun. Nu succesul este cel care i-a făcut încrezători în sine, ci invers. Încrederea în ei le-a dat tot ce au avut nevoie pentru a-şi materializa planurile şi dorinţele.

    Oamenii de succes pe care ajungem să îi admirăm nu au pierdut nici o clipă îndoindu-se de sine sau de propiile forţe. De ce s-ar încrede alţii în ei, daca ei înşişi nu se autoapreciază? De asemenea, persoanele cu o mare stimă de sine sunt conştiente că realitatea lor este doar aceea pe care ei şi-o construiesc şi că orice eşec pe care l-ar putea întâmpina este doar o ocazie pentru a o lua de la capăt.

    Dar dacă pentru unii încrederea în sine pare să fie ceva natural, alţii trebuie să şi-o dezvolte. Tocmai de aceea, în continuare, am enumarat 8 strategii prin care vă puteţi creşte stima de sine.

    1. Analizează-te cât se poate de realist

    Pentru a-ţi creşte stima de sine, primul pas îl constituie o instrospecţie sinceră şi o analiza a abilităţilor proprii. A avea încredere în sine înseamană să-ţi cunoşti atât calităţile şi să ţi le pui “la treabă”, cât şi să fii conştient de propriie slăbiciuni. Când identifici acele slăbiciuni, fă un plan pentru a le dezvolta şi pentru a minimaliza efectul lor negativ. A-ţi ignora lipsurile sau slăbiciunile, nu le vor face să dispară. A fi conştient de calităţile şi neajunsurile tale te face pregătit pentru orice fel de feedback ai putea primi în această lume competitivă.

    O încredere în sine sănătoasă trebuie să fie ancorată în realitate.

    1. A spune “Nu”

    O cercetare realizată la Universitatea din California a demonstrat faptul că dificultatea persoanelor de a spune NU, aduce, cel mai probabil, stres, epuizare şi, în unele cazuri, depresie. Toate acestea pot cântări negativ pentru încrederea în sine. Persoanele încrezătoare în sine ştiu că a spune NU este sănătos şi au determinarea necesară să o facă. A spune “Nu” nu este nicicând echivalent cu “Nu cred” sau “Nu sunt sigur”. Cei cu o încredere în sine sporită spun “Nu” cu hotărâre deoarece ştiu că astfel îşi respectă anagajamentele făcute anterior şi îşi oferă toate posibilităţile de a le onora.

    1. O relaţie bună cu superiorul

    O relaţie nesăntoasă cu şeful poate demoraliza chiar şi cea mai talentă şi încrezătoare persoană. Este destul de greu să îţi menţii încrederea în sine când şeful te critică constant sau îţi minimaliează contribuţiile. Încearcă să identifici momentul în care relaţia s-a deteriorat şi decide dacă poţi face ceva pentru a o transforma într-una sănătoasă şi benefică. În caz că acest lucru nu este posibil, poate că este timpul să treci la următorul proiect din viaţa ta.

    1. Fii conştient şi bucură-te de micile victorii

    Persoanele încrezătoare în sine tind să lupte chiar şi atunci când eforturile lor duc, poate, doar la mici victorii. Însă acele victorii pot fi privite ca un mic motor, căci ele conduc la creşterea numărului de receptori androgeni în zone ale creierului responsabile cu motivarea şi recompensa. Creşterea receptorilor androgeni influenţează nivelul de testosteron, care îţi oferă încrederea şi elanul necesare pentru provocările ce urmează. O serie de mici victorii îţi pot spori încrederea în sine preţ de câteva luni bune.

    1. Găseşte-ţi un mentor

    Nimic nu îţi poate creşte stima de sine cum o poate face o persoană talentată, cu experienţă, care îţi poate arată calea şi care este acolo să te încurajeze când ai nevoie. Un bun mentor poate fi precum o oglindă, oferindu-ţi perspectiva de care ai nevoie pentru a crede în abilităţile tale. Cunoaşterea aduce cu sine încredere şi astfel a şti exact în ce poziţie te afli îţi poate îndrepta energia în direcţia corectă. În plan profesional, un mentor te poate îndruma în ceea ce priveşte cultura organizaţională şi îţi poate vorbi despre regulile nescrise de la locul de muncă. Toate aceste informaţii constituie un avantaj şi un bun motivator.

    1. Fă-ţi un program de mişcare

    Un studiu realizat la Institutul de Cercetare Eastern Ontario a descoperit că persoanele care au făcut mişcare de două ori pe săptămână, timp de 10 săptămâni, s-au simţit mai competente din punct de vedere social, academic şi atletic. S-a observat şi o îmbunătăţire în modul în care îşi perecepeau corpul şi o încredere în sine mărită. Dar pe lângă schimbările fizice imediate care au cauzat creşterea stimei de sine, elibarea în corp a endorfinelor a făcut toată diferenţa. Ştim că “endorfinele sunt substanţe chimice produse de către glanda pituitară şi de către hipotalamus, cu scopul de a contracara, pe de-o parte, efectele stresului şi ale durerii (acţionând similar cu morfina, dar fără a da dependenţă), iar pe de altă parte, de a induce o stare de relaxare/euforie organismului, de a întări sistemul imunitar, de a elibera hormonii sexuali, de a ajuta în procesul de învăţare şi de a ajuta la transmiterea semnalelor din cadrul sistemului nervos.” Drept urmare, programează-ţi mişcarea, ţine-te de propriul program şi îţi vei menţine nivelul încrederii în sine ridicat.

    1. Îmbracă-te pentu succes

    Fie că ne convine sau nu, modul în care ne îmbrăcăm are un impact major asupra felului în care suntem percepuţi de cei din jur. Culoarea, croiala şi stilul hainelor noastre, împreună cu accesoriile – vorbesc de la sine. Dar în acelaşi timp, toate acestea afectează şi imaginea noastră de sine. Studiile au arătat că persoanele vorbesc diferit când sunt îmbrăcate elegant spre deosebire de atunci când sunt îmbrăcate casual. În concluzie, alege-ţi haine care să reflecte personalitatea ta şi imaginea pe care vrei sa o prezinţi societăţii, chiar dacă asta însemană puţin mai mult timp la cumpărături şi puţin mai mult timp de pregătire înainte să ieşi din casă.

    1. Fii asertiv, nu agresiv 

    Agresivitatea nu denotă încredere în sine. Când eşti nesigur pe tine, este uşor să devii agresiv fără să vrei. Practică asertivitatea şi, astfel, îţi vei putea gestiona insecurităţile fără a jigni pe cei din jur. Reamintesc că traducem a fi asertiv prin a putea să ne comportăm şi să comunicăm ceea ce vrem, simţim sau dorim, cât se poate de sincer şi clar, fără a jigni, jena sau leza pe cei din jur.

     

    În concluzie, încrederea ta în propriile forţe este doar a ta de gestionat. Ea trebuie să se bazeze pe realitate şi stă în puterea ta să o dezvolţi sau nu. Încredere în sine este pregătirea mentală care vine după “sper să fie bine”.

     

    Referinţe

    https://sanatate.bzi.ro/ce-sunt-endorfinele-si-cum-le-putem-produce-10729

    Articol inspirat de

    http://www.talentsmart.com/articles/8-Guaranteed-Ways-to-Boost-Confidence-643388757-p-1.html

    Trecutul, un inamic sau un prieten?!

    9 years ago · · Comments Off on Trecutul, un inamic sau un prieten?!

    Trecutul, un inamic sau un prieten?!

    „Oamenilor le este greu să fie fericiţi pentru că văd trecutul mai frumos decât a fost, prezentul mai rău decât este şi viitorul mai dificil decât va fi” – Marcel Pagnol

    Aş putea începe prin a-ţi spune că atunci când trecutul îţi bate la uşă (la propriu sau nu) trebuie să fii puternic, să nu arăţi pic de emoţie sau de tremur. Dar nu o să fac asta. De ce? Deoarece, când şi dacă, acest lucru se întâmplă, îţi face de fapt un serviciu.

    Fie că ne convine sau nu, trecutul ne-a modelat în ce suntem sau nu suntem astăzi. Fie am învăţat din eşecuri sau nu, fie am iertat sau nu, fie am fost sinceri sau nu. Salvarea noastra vine în prezent. ACUM. Acum putem schimba ce vom fi. Putem privi fărâma de trecut ca o şansă să ne redescoperim, să ne redefinim.

    Ori eşti împăcat cu trecutul tău ori nu eşti. Ori ai iertat ori nu. Din păcate, jumătăţile de măsură nu te vor ajuta foarte mult. Priveşte în urmă cu ajutorul oglinzii în care vrei să te oglineşti mâine.

    Ai de ales. Permiţi trecutului tău să îţi „păteze” prezentul şi viitorul sau îl „asculţi” pentru că mâine să fie o avanpremieră la ce poţi să ai sau să fii.

    Dacă trecutul îţi bate la uşă şi tu ai emoţii, lasă-l puţin să aştepte. „Ascultă-ţi” emoţiile, revizitează-ţi emoţiile şi cântăreşte posibilităţile. Priveşte ce a fost, ce este şi ce vrei să fie mâine sau mai bine, peste un an. Când simţi că eşti pregatit, deschide uşa. Dar nu mai devreme. Deschide uşa şi fii tu, cel cu care ai vrea să vorbeşti mâine, nu cel cu care ai fi vorbit ieri.

    E normal să simţi, să tremuri. Singura întrebare este dacă vrei să simţi ce ai tot simţit până acum sau eşti pregătit să îţi laşi inima să simtă şi alt tempo, alte vibraţii.

    Se spune că oamenii intră în viaţă ta cu un motiv, pentru un sezon sau pentru viaţă. Uneori, nu ne dăm seama decât prea târziu despre scopul cuiva în viaţa noastră. Oricum ar fi, învăţăm câte ceva de la fiecare persoană cu care ni se intersectează calea. Poate cu cât este mai puternică emoţia, cu atât şi lecţia pe care trebuie să o asimilăm este mai importantă. Ce cred cu putere însă este că una din datoriile noastre este să luăm ce e mai bun de la fiecare. Ce am eu de învăţat? ar trebui să fie o întrebare la care să ne răspundem cu privire la fiecare om din jurul nostru. E adevărat că sunt situaţii în care revelaţia însemnătăţii cuiva în viaţa noastră o înţelegem mai greu sau câteva lacrimi mai târziu, dar nu am fi noi mai „săraci” dacă nu ar fi existat deloc?

    Mama ranitilor, doar o eticheta…

    9 years ago · · Comments Off on Mama ranitilor, doar o eticheta…

    Mama ranitilor, doar o eticheta…

    Suntem obişnuiţi să punem etichete foarte repede şi de cele mai multe ori, superficial. Le punem prin prisma experienţei noastre, principiilor noastre, preferinţelor si aspiraţiilor noastre.

    Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi catalogaţi drept „mama răniţilor? Mie da, şi nu o dată. Nu ştiu despre voi, dar eu nu am preceput-o ca fiind un compliment. Când, într-un timp destul de scurt, mi s-a adresat acest „apelativ” de mai multe ori, am observat că nu mă simţeam tocmai confortabil.

    La un moment dat am luat aceste întâmplări la “rumegat” şi am vrut mai întâi să ştiu de unde a venit această expresie, ce însemnătate poartă şi în ce situaţii este cel mai bine folosită.

    Daca îl întrebi pe prietenul nostru Google – „mama răniţilor” – îţi va răspunde în primul rând cu un link către un articol de pe site-ul Wikipedia despre Regina Elisabeta a României. Interesant? Regina Elisabeta a României (1843-1916), pseudonim literar Carmen Sylva, a fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Denumirea de „mama răniţilor” i-a fost atribuită de poporul român ca urmare a iubirii pe care a arăt-o unei ţări în care nu s-a născut, dar pentru care a luptat. În timpul Primului Război Mondial a fost alături de soţul ei, în refugiu, în Moldova unde a fost asistentă în spitalele militare, fiind alături de bolnavi, dar şi de familiile acestora. S-a implicat, de asemenea, în dezvoltarea primului sistem de protecţie socială şi a identificat potențialul meșteșugurilor românești.

    Cu alte cuvinte, Regina Elisabeta chiar a ajutat persoane cu răni atât fizice, cât şi emoţionale. Iar ca o altă concluzie, folosim de cele mai multe ori expresia în contexte nu tocmai potrivite.

    De cele mai multe ori, am fost numită „mama răniţilor” în situaţii în care, într-o conversaţie, nu eram pregătită să dau vina pe cineva fără să ştiu întâmplarea în totalitatea ei – versiunea fiecărei persoane, realitatea fiecăruia. Mi s-a pus la îndoiala calitatea de prietenă pentru că nu blamam iubitul în urma unei discuţii mai aprinse sau încercam să găsesc un motiv pentru care chelnerul a uitat de 10 minute să aducă comanda.

    Ce mă deranjează pe mine când sunt catalogată ca „mama a răniţilor”? Poate faptul că interlocutorul meu nu işi ia un minut să încerce să înţeleagă sau să vadă măcar şi realitatea celuilalt. Faptul că suntem uneori atât de concentraţi pe ce vrem NOI, pe ce avem NOI nevoie, pe ce ne face NOUĂ viaţa mai uşoară şi uităm că trăim într-o societate în care pe fiecare ne atinge acelaşi eveniment în feluri total diferite şi că realitatea noastră nu este neapărat şi realitatea celui de lângă noi.

    Ce mi-ar plăcea mie de fapt să se intample – chit că este chiar şi după ce sunt numită „mama răniţilor” – este ca cel de lângă mine să îşi ia o secunda să se întrebe ce m-a determinat pe mine să iau apărarea celui/celei pe care el îl/o blamează. Cu alte cuvinte, cred că ar fi de preferat să practicăm activ EMPATIA şi să nu ne grabim în a-i judeca pe cei din jur. Să înţelegem şi să acceptăm că acţiunile fiecăruia au la bază dorinţa de a se simţi important şi acceptat de cei din jur.

    Primul pas împreună

    9 years ago · · Comments Off on Primul pas împreună

    Primul pas împreună

    O perioadă destul de mare a trecut de la primul meu gând de a scrie şi până la primul rand ale acestui articol. Multe gânduri mi-au alergat prin minte în acest răstimp printre care: “Dacă scriu şi nu o să placă?”, “Dacă scriu şi la final mesajul meu nu o sa fie transmis?” sau “Hai, scrie, poate o sa ‘atingi’ măcar o persoană. Ce se poate întâmpla?” Şi tot aşa până când într-un final citiţi aceste rânduri. De ce mi-a luat atât timp? De ce nu am avut încredere în mine că va fi bine? De ce nu am avut încredere în primul gând, care se spune că este întotdeauna cel mai bun? Răspunsul este simplu: de frică. Frica de eşec.

    Nimeni nu îşi doreşte sa experimenteze eşecul, dezamagirea şi asta ne face să fim precauţi, calculaţi. Mai precauţi în ceea ce facem, în ceea ce zicem, iar pentru unii frica este uneori atât de mare încât surclasasează dorinţa de reuşită. Frica te paralizează uneori atât de tare încât uiţi ce îţi poate oferi succesul. Dar haideţi sa mergem puţin mai departe. Ce aduce după el eşecul? Aduce frustrare, dezamagire, ruşine. Toate acestea sunt emoţii pe care cu toţii încercăm să le evităm, câteodata atât de tare încât pierdem din vedere ce ne dorim şi ce ne pune în mişcare. Cu alte cuvinte, lăsăm “oare ce va zice lumea”, lăsăm dorinţa de a nu dezamagi sau dorinţa de a ne păstra masca sociala pe care am purtat-o până acum să ne dicteze acţiunile în schimbul a “fac ceea ce simt pentru a mă simţi împlinit(ă)”.

    Stima de sine are şi ea de suferit în eventualitatea unui eşec. Este posibil ca încrederea în sine să fie diminuată ca urmare a unui eşec si pentru unele persoane acest lucru poate fi catastrofal.

    O altă greşeală pe care o putem face este să ne autoevaluăm în funcţie de performanţele noastre de la un moment dat. Numai că noi nu suntem un moment sau un lucru; suntem un amalgam de experienţe, decizii şi emoţii. Nu ne putem reduce toată viaţa şi experienţa la o singură nereuşită sau la un singur succes.  Aşa cum după un succes ne vom lupta pentru următorul, tot aşa ar trebui să ne adunăm forţele şi după un eşec. O nouă probă, cu un nou set de emoţii, trăiri, posibilităţi. Este de preferat să învăţăm din fiecare eşec si să îl folosim ca o oportunitate pentru un nou deznodământ din care cu siguranţă vom învăţa ceva nou.

    Drept urmare, cam tot ce am scris mai sus mi-a trecut şi mie prin gând o perioadă până să scriu. Mi-am pus la îndoială capacităţile, cunoştinţele, priceperea. M-am întrebat dacă oare ce voi scrie va interesa pe cineva sau va trezi curiozitatea cuiva. Ȋntr-un final am realizat că dacă nu voi încerca, nu voi ştii niciodata ce pot oferi şi până nu voi capata capacităţi clarvăzătoare, va trebui să îmi asum nişte riscuri. Am ales să am încredere în mine şi să vă las pe voi să fiţi alături de mine la fiecare cuvânt pe care îl scriu şi să sper că vă veţi regăsi câte puţin în fiecare articol.

    Ȋn încheiere, vă mulţumesc anticipat şi sper să lăsaţi odată cu mine frica pentru mâine sau… săptămâna viitoare.

    ALEGE CA AZI SĂ NU ȊŢI FIE FRICĂ!